caplama definitie

2 intrări

12 definiții pentru caplama

caplamá1 sf [At: DAME, T. 95 / Pl: ~le / E: tc kaplama] 1 Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. 2 Perete sau podea de scânduri prinse caplama1 (1).
caplamá2 sf [At: H XIV, 437 / Pl: nct / E: ns cf caplama1] (Înv) Șubă (căptușită cu blană).
caplamá3 sf vz capama
CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să o acopere pe precedenta pe o lățime de 2 cm. – Din tc. kaplama.
CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. – Din tc. kaplama.
caplamá (ca-pla-) s. f., art. caplamáua, g.-d. art. caplamálei
caplamá s. f. (sil. -pla-), pl. caplamále
caplámă s. f., g.-d. art. caplamei; (pl. -)
CAPLAMÁ ~le f. (la un perete, un acoperiș etc.) Mod de prindere a scândurilor astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. /<turc. kaplama
caplamá, caplamále, s.f. (înv.) 1. manta căptușită cu blană; șubă. 2. îmbucătura marginilor podelii sau tavanului.
caplamà f. îmbucătura marginilor podelii sau a tavanului (la casele țărănești). [Turc. KAPLAMA, acoperământ].
caplamá f. (turc. kaplama, acoperire, lucru căptușit. V. capama). Îmbucarea a doŭă grinzĭ la casele țărăneștĭ.

caplama dex

Intrare: caplamă
caplamă
Intrare: caplama
caplama