capitul definitie

40 definiții pentru capitul

capitol sn [At: CANTEMIR, IST. 177 / V: ~tul3 / Pl: ~e / E: it capitolo, lat capitulum] 1 Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. Si: articol, cap (170), căpătâi (28), paragraf. 2 (Pex) Fragment. 3 (Fig) Obiectul special al unei discuții.
capítul3 sn vz capitol
capitúl1 sm [At: ENC. ROM. I / Pl: ~i / E: it capitulo, lat capitulum] (Bis) 1 Corpul canonicilor1 (1) unei catedrale catolice. 2 Adunare a canonicilor (1). 3 Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 4 Loc în care se țin adunările clericilor catolici.
capítul2 sn [At: BOTANICA, 83 / Pl: ~e / E: fr capitule, lat capitulum] (Bot) Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele.
CAPÍTOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [Var.: (înv.) capítul s. n.] – Din it. capitolo, lat. capitulum.
CAPÍTUL3 s. n. v. capitol.
CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo.
CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență cu axul principal scurt și dilatat la vârf, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum.
CAPÍTOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [Var.: (înv.) capítul s. n.] – Din it. capitolo, lat. capitulum.
CAPÍTUL3 s. n. v. capitol.
CAPÍTUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo.
CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum.
CAPÍTOL, capitole, s. n. Diviziune a unui text de proporții mari, marcată de obicei printr-un număr de ordine. V. articol, paragraf. Am deschis cartea lui Petru Maior și i-am cetit un întreg capitol. NEGRUZZI, I 12. ◊ Fig. Victoria socialismului și trecerea treptată la comunism în U.R.S.S. constituie un nou capitol în istoria universală. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 95. – Variantă: (învechit) capítul (RUSSO, S. 114) s. n.
CAPÍTUL2 s. n. v. capitol.
CAPÍTUL1, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler și poartă numeroase flori apropiate unele de altele. Păpădia are florile strînse în capitul.
CAPÍTOL, capitole, s. n. Diviziune a unui text de proporții mari (marcată printr-un număr de ordine). [Var.: (înv.) capítul s. n.] – It. capitolo (lat. lit. capitulum).
CAPÍTUL1 s. n. v. capitol.
CAPÍTUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Fr. capitule (lat. lit. capitulum).
capítol (diviziune a unei lucrări) s. n., pl. capítole; abr. cap.
capítul1 (corp/adunare de canonici) s. m., pl. capítuli
capítul2 (inflorescență) s. n., pl. capítule
capítol s. n., pl. capítole
capítul (corp, adunare de canonici) s. m., pl. capítuli
capítul (bot.) s. n., pl. capítule
CAPÍTOL s. (înv.) cap, glavă, pont, rubrică, zăloagă. (Un ~ dintr-o carte, dintr-un text.)
CAPÍTOL s.n. Fiecare dintre diviziunile în care este împărțită în mod obișnuit o carte. [Var. capitul s.n. / < lat. capitulum, it. capitolo].
CAPÍTUL2 s.n. v. capitol.
CAPÍTUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. ♦ Loc unde se țin adunări de felul acestora. [< it. capitulo, cf. lat. capitulum].
CAPÍTUL1 s.n. Tip de inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat. capitulum – căpușor, fr. capitule].
CAPÍTOL s. n. 1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărți, ale unei legi etc. ◊ parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare. 2. subiect de conversație; problemă; chestiune. (< it. capitolo, lat. capitulum)
CAPÍTUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține. (< it. capitulo)
CAPÍTUL2 s. n. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul. (< fr. capitule, lat. capitulum)
capítol (capítole), s. n. – Fiecare din diviziunile mai mari ale unei lucrări. – Var. capitul, s. n. (capitul). It. capitolo (sec. XIX). – Der. capitular, adj.; capitula, vb.; capitulație, s. f.
CAPÍTOL ~e n. 1) Fiecare dintre compartimentele în care este împărțită o lucrare (științifică, literară etc.). 2) fig. Parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare. ~ din viață. /<it. capitolo, lat. capitulum
CAPÍTUL1 ~i m. 1) Corpul canonicilor de la o catedrală catolică. 2) Adunare a canonicilor sau a altor catolici. 3) Loc unde are loc o astfel de adunare. /<it. capitulo, lat. capitulum
CAPÍTUL2 ~e n. Inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. /<lat. capitulum, fr. capitule
capitol n. diviziunea unei cărți, a unui cod, a unei legi.
capitul n. 1. adunarea canonicilor unei catedrale (la Catolici); 2. Bot. grup de flori împreunate pe o axă.
*capítul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a uneĭ cărțĭ: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsă într’un capitul și (fig.) subĭectu despre care vorbeștĭ: vorbim despre capitulu călătoriĭlor. Corp de canonicĭ (la catolicĭ): episcopu și capitulu luĭ. Bot. Un fel de înflorire a maĭ multor florĭ (de ex. a compuselor). – Și capitol (după it.).
CAPITOL s. (înv.) cap, glavă, pont, rubrică, zăloagă. (Un ~ dintr-o carte, dintr-un text.)

capitul dex

Intrare: capitol
capitul 2 s.n. substantiv neutru
capitol substantiv neutru
Intrare: capitul (bot.)
capitul 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: capitul (bis.)
capitul s.m. substantiv masculin