capitol definitie

2 intrări

22 definiții pentru capitol

capitol sn [At: CANTEMIR, IST. 177 / V: ~tul3 / Pl: ~e / E: it capitolo, lat capitulum] 1 Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. Si: articol, cap (170), căpătâi (28), paragraf. 2 (Pex) Fragment. 3 (Fig) Obiectul special al unei discuții.
capítul3 sn vz capitol
căpitól sn vz capitol
CAPÍTOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [Var.: (înv.) capítul s. n.] – Din it. capitolo, lat. capitulum.
CAPÍTUL3 s. n. v. capitol.
CAPÍTOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [Var.: (înv.) capítul s. n.] – Din it. capitolo, lat. capitulum.
CAPÍTUL3 s. n. v. capitol.
CAPÍTOL, capitole, s. n. Diviziune a unui text de proporții mari, marcată de obicei printr-un număr de ordine. V. articol, paragraf. Am deschis cartea lui Petru Maior și i-am cetit un întreg capitol. NEGRUZZI, I 12. ◊ Fig. Victoria socialismului și trecerea treptată la comunism în U.R.S.S. constituie un nou capitol în istoria universală. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 95. – Variantă: (învechit) capítul (RUSSO, S. 114) s. n.
CAPÍTUL2 s. n. v. capitol.
CAPÍTOL, capitole, s. n. Diviziune a unui text de proporții mari (marcată printr-un număr de ordine). [Var.: (înv.) capítul s. n.] – It. capitolo (lat. lit. capitulum).
CAPÍTUL1 s. n. v. capitol.
capítol (diviziune a unei lucrări) s. n., pl. capítole; abr. cap.
capítol s. n., pl. capítole
CAPÍTOL s. (înv.) cap, glavă, pont, rubrică, zăloagă. (Un ~ dintr-o carte, dintr-un text.)
CAPÍTOL s.n. Fiecare dintre diviziunile în care este împărțită în mod obișnuit o carte. [Var. capitul s.n. / < lat. capitulum, it. capitolo].
CAPÍTUL2 s.n. v. capitol.
CAPÍTOL s. n. 1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărți, ale unei legi etc. ◊ parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare. 2. subiect de conversație; problemă; chestiune. (< it. capitolo, lat. capitulum)
capítol (capítole), s. n. – Fiecare din diviziunile mai mari ale unei lucrări. – Var. capitul, s. n. (capitul). It. capitolo (sec. XIX). – Der. capitular, adj.; capitula, vb.; capitulație, s. f.
CAPÍTOL ~e n. 1) Fiecare dintre compartimentele în care este împărțită o lucrare (științifică, literară etc.). 2) fig. Parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare. ~ din viață. /<it. capitolo, lat. capitulum
capitol n. diviziunea unei cărți, a unui cod, a unei legi.
*capítul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a uneĭ cărțĭ: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsă într’un capitul și (fig.) subĭectu despre care vorbeștĭ: vorbim despre capitulu călătoriĭlor. Corp de canonicĭ (la catolicĭ): episcopu și capitulu luĭ. Bot. Un fel de înflorire a maĭ multor florĭ (de ex. a compuselor). – Și capitol (după it.).
CAPITOL s. (înv.) cap, glavă, pont, rubrică, zăloagă. (Un ~ dintr-o carte, dintr-un text.)

capitol dex

Intrare: capitol
capitul 2 s.n. substantiv neutru
capitol substantiv neutru
Intrare: căpitol
căpitol