capitație definitie

13 definiții pentru capitație

capitație sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr capitation, lat capitatio] (Înv) Impozit sub formă de cote fixe, perceput în Evul Mediu.
capitațiúne sf vz capitație
CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit direct, perceput în Evul Mediu, sub formă de cote fixe, pe cap de contribuabil. – Din fr. capitation, lat. capitatio.
CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio.
CAPITÁȚIE, capitații, s. f. (În orînduirea feudală) Impozit, bir pe care îl plătea cineva pentru persoana sa; dare pe cap. Să plătesc eu capitație?... Eu, boier velit?... Eu, Sandu Napoilă? ALECSANDRI, T. I 237. – Pronunțat: -ți-e.
CAPITÁȚIE, capitații, s. f. (În orânduirea feudală) Impozit pe care îl plătea cineva pentru persoana sa. – Fr. capitation (lat. lit. capitatio, -onis).
capitáție (-ți-e) s. f., art. capitáția (-ți-a), g.-d. art. capitáției; pl. capitáții, art. capitáțiile (-ți-i-)
capitáție s. f. (sil. -ți-e), art. capitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. capitáției; pl. capitáții, art. capitáțiile (sil. -ți-i-)
CAPITÁȚIE s.f. (Ist.) Impozit feudal care se plătea pe cap de locuitor. [Gen. -iei, var. capitațiune s.f. / cf. fr. capitation < lat. caput – cap].
CAPITÁȚIE s. f. (în sclavagism, la romani și în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil. (< fr. capitation, lat. capitatio)
CAPITÁȚIE ~i f. (în evul mediu) Impozit perceput sub formă de cote fixe pe fiecare cap de locuitor. [Art. capitația; G.-D. capitației; Sil. -ți-e] /<lat. capitatio, ~onis, fr. capitation
capitați(un)e f. odinioară, impozit sau taxă pe cap, înlocuită azi cu contribuțiunea mobiliară și personală.
*capitațiúne f. (lat. capitátio. -ónis, d. caput, cap). Odinioară, impozit pe cap, pe persoană. – Și -áție.

capitație dex

Intrare: capitație
capitație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e