capitălúță sf [At: MOLIN, V. T. / V: căp~ / Pl: ~țe / E: capital3 + -uță] Literă de tipar majusculă, care are aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv.

CAPITĂLÚȚĂ, capităluțe, s. f. Literă de tipar majusculă cu aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. – [Literă] capitală + suf. -uță.

CAPITĂLÚȚĂ, capităluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. – [Literă] capitală + suf. -uță.

capitălúță s. f., g.-d. art. capitălúței; pl. capitălúțe

capitălúță s. f., g.-d. art. capitălúței; pl. capitălúțe

CAPITĂLÚȚĂ s.f. (Poligr.) Literă de tipar majusculă, care este de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. [< capitală + -uță].

CAPITĂLÚȚĂ s. f. literă de tipar majusculă, de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. (< capitală2 /2/ + -uță)

CAPITĂLÚȚĂ ~e f. tipogr. Literă majusculă de tipar, având aceleași dimensiuni ca și litera mică din corpul respectiv. /(literă) capitală + suf. ~uță