capiște definitie

17 definiții pentru capiște

cápiște1 sf [At: MOXA, 356/21 / V: (înv) ~peș~ / Pl: ~ti / E: vsl кaпицe] (Înv) 1 Templu sau altar dedicat zeităților antice (păgâne). 2 (Pex) Biserică de rit neortodox.
cápiște2 sf [At: PAMFILE, J. III / Pl: ~ti / E: ns cf srb kopište] Căpiță.
cápiște3 sf [At: PAMFILE. J. III / Pl: nct / E: cap + -iște] Căpetenie.
CÁPIȘTE, capiști, s. f. (Înv.) Templu sau altar dedicat zeităților antice; p. ext. biserică de rit neortodox. – Din sl. kapište.
CÁPIȘTE, capiști, s. f. (Înv.) Templu sau altar dedicat zeităților antice; p. ext. biserică de rit neortodox. – Din sl. kapište.
CÁPIȘTE, capiști, s. f. (Învechit și arhaizant) Templu sau altar dedicat zeilor antici; clădire decorativă în formă de templu antic. Era o vorbire cu două înțelesuri, așa cum obișnuiau să lepede în vremea veche preotesele idolilor pâgîni, cînd veneau la capiști credincioșii cu o rugăciune ori cu o întrebare. SADOVEANU, P. M. 235. Stîlpii capiștii în ruină răsăreau din crîngul de dafini. M. I. CARAGIALE, 39. Mai are încă o grădină, cu un palat mare... cu capiște și chioșcuri frumoase. KOGĂLNICEANU, S. 7. ◊ Fig. (Cu sens peiorativ, rezultînd din atribute) Au la Sybaris nu sîntem lîngă capiștea spoielii? EMINESCU, O. I 150. La masă avea totdeauna cele mai bune vinațe și casa lui era capiștea desfătărilor. NEGRUZZI, S. I 86.
CÁPIȘTE, capiști, s. f. (Înv. și arh.) Templu sau altar dedicat zeităților antice; clădire decorativă în formă de templu antic. – Slav (v. sl. kapište).
cápiște (înv.) s. f., g.-d. art. cápiștii; pl. cápiști
cápiște s. f., g.-d. art. cápiștii; pl. cápiști
CÁPIȘTE s. (înv.) idolniță. (~ închinată idolilor.)
cápiște (cápiști), s. f.1. Templu, sanctuar păgîn. – 2. Biserică de rit neortodox. – 3. Local de perdiție. Sl. kapište „idol” de la kapĭ „figură”, cuvînt oriental identic cu mag. kép › rom. chip (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 283; Cihac, II, 40); cf. bg., rus. kapište. Pentru istoria cuvîntului sl., cf. Paasonen, Wörter und Sachen, VI, 143.
CÁPIȘTE ~i f. 1) înv. Templu dedicat zeităților antice. 2) Construcție decorativă în formă de templu antic. 3) fig. rar Loc considerat demn de cinste și de închinare. /<sl. kapište
càpiște f. 1. templu păgânesc, biserică armenească: în aste ziduri de capiște străbună AL.; fig. locaș: casa lui era capiștea desfătărilor NEGR. [Slav. KAPIȘTE (din kapi, idol), lit. loc de idoli].
cápiște f. (vsl. kapište, d. kapĭ, idol, imagine; uĭgur kep, ĭakut käp, de unde și ung. kép, rom. chip. Cp. Bern. 1, 486 și 563 la vrus. kópišče, cimitir jidănesc). Templu păgînesc.
*CAPIȘTE s. (înv.) idolniță. (~ închinată idolilor.)
capíște, s.n. – (reg.; înv.) Casă de rugăciune pentru evrei; sinagogă (Grad, 2000; Săcel). – Din sl. kapište „idol” (DEX, DLRM, MDA), de la kapĭ „figură” (DER, Scriban).
capíște, s.n. – Casă de rugăciune pentru evrei; sinagogă (Grad 2000; Sâcel). – Din sl. kapište „idol”, de la kapĭ „figură”; cf. bg., rus. kapište (DER).

capiște dex

Intrare: capiște
capiște substantiv feminin