11 definiții pentru capaucă

capáucă sf [At: DEX2 / P: ~pa-u~ / Pl: ~uce / E: căpău + -că] Femela copoiului.
căpáucă sf vz capaucă
CAPÁUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpáucă s. f.] – Căpău (= copoi) + suf. -că.
CĂPÁUCĂ s. f. v. capaucă.
CAPÁUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpáucă s. f.] – Căpău (= copoi) + suf. -că.
CĂPÁUCĂ s. f. v. capaucă.
CAPÁUCĂ, capauce, s. f. (Mold.) Femela copoiului, cățea de vînătoare. Răsunete dulci încă vibrau, cînd un cîne răspunse, bălînd ascuțit de trei ori.Asta-i capauca mea, zise Vasile, întinzînd urechea. SADOVEANU, O. III 357. – Pronunțat: -pau-că. – Variantă: căpáucă (NEGRUZZI, S. I 194) s. f.
CAPÁUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpáucă s. f.] – Din căpău (= copoi) + suf. -că.
CĂPÁUCĂ s. f. v. capaucă.
capáucă (reg.) (-pau-) s. f., g.-d. art. capáucei; pl. capáuce
capáucă s. f. (sil. -pau-), g.-d. art. capáucei; pl. capáuce
Intrare: capaucă
  • silabisire: -pau-
căpaucă