capan definitie

9 definiții pentru capan

capán [At: (a. 1805) URICARIUL II, 132/6 / Pl: ~uri, ~e sn, ~i sm / V: catán, cabanlắu / E: tc kapan] (Tcî) 1 sn Magazie care servea ca depozit de alimente pentru trupele turcești. 2 (Mol; pan) sm Om priceput, cu influență mare, aflat, de regulă, într-o slujbă importantă.
CAPÁN, capanuri, s. n. (Înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. – Din tc. kapan.
CAPÁN, capanuri, s. n. (Turcism înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. – Din tc. kapan.
CAPÁN, capanuri s. n. (Turcism înv.) Magazie care servea ca depozit (de alimente) pentru trupele turcești. – Tc. kapan.
capán (înv.) s. n., pl. capánuri
capán s. n., pl. capánuri
capán (-ne), s. n. – Magazie, depozit de alimente; în special tîrgul oficial de la Constantinopol, sau cămara imperială. – Tc. kapan (Șeineanu, II, 87; Lokotsch 1062; Ronzevalle 132); cf. ngr. ϰαπάντζα, bg. kapan. – Der. capanlîu, s. m. (înv., negustor turc angrosist, care cumpăra mărfuri pentru tîrgul din Constantinopol, sau pentru intendența armatei; se bucură de prioritate în cumpărarea alimentelor), din tc. kapanli; capange (var. capangă), s. f. (laț, cursă, plasă), din tc. kapanca.
capan n. odinioară, magazie de aprovizionare: acest județ [Teleormanul] este un capan împărătesc nesecat FIL. [Turc. KAPAN].
capán n., pl. e (turc. kapan, clapă, prinzătoare, d. kapmak, a apuca; bg. kapan. V. capac, capange, capcană). Vechĭ. Mare magazie de proviziunĭ (grăsime, unt, brînză, mĭere și maĭ ales grîŭ) p. armata turcească.

capan dex

Intrare: capan
capan substantiv neutru