capă definitie

14 definiții pentru capă

cápă1 sf [At: PREV. ACCID. 20 / Pl: ~pe / E: fr cape] 1 Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. 2 (D. filme, opere literare etc; îlaj) De ~ și spadă De aventuri, cu multe dueluri, înfruntări violente etc. 3 Dispozitiv de protecție aplicat la mașini, ferăstraie etc. pentru a preveni accidentele. 4 Poziție pe care o ia o navă pe timp de furtună, cu prova în direcția opusă deplasării valurilor.
cápă2 sf [At: ALRM I / II h. 415 / Pl: ~pe / E: fr cape, ger Kappe] (Reg) Pânză care se pune pe fața mortului.
CÁPĂ, cape, s. f. 1. Pelerină scurtă de blană sau de stofa. ◊ Expr. De capă și spadă = (despre filme, opere literare etc.) de aventuri cu multe dueluri, înfruntări primejdioase etc. 2. Dispozitiv de protecție la mașini, fierăstraie etc. pentru a preîntâmpina accidentele. 3. (Mar.) Poziție dată unei nave pentru a putea naviga pe un timp nefavorabil. – Din fr. cape.
CÁPĂ, cape, s. f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. ◊ Expr. De capă și spadă = (despre filme, opere literare etc.) de aventuri cu multe dueluri, înfruntări violente etc. 2. Dispozitiv de protecție aplicat la mașini, ferăstraie etc. pentru a preîntâmpina accidentele. 3. (Mar.) Orientare a unei nave pentru a rezista unui timp neprielnic, cu vânt foarte puternic. – Din fr. cape.
CÁPĂ, cape, s. f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. 2. Dispozitiv de protecție aplicat la mașini, la ferăstraie etc. pentru a preîntîmpina accidentele. Ferăstraiele circulare sînt prevăzute cu o capă metalică.
CÁPĂ, cape, s. f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. 2. Dispozitiv de protecție aplicat la mașini, ferăstraie etc., pentru a preîntâmpina accidentele. – Fr. cape.
cápă s. f., g.-d. art. cápei; pl. cápe
cápă s. f., g.-d. art. cápei; pl. cápe
CÁPĂ s.f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. 2. Dispozitiv de protecție împotriva accidentelor la mașini, la ferăstraie etc. 3. Poziția pe care o ia o navă pe un timp foarte rău și care îi permite să reziste în cele mai bune condiții. [< fr. cape, cf. it. cappa].
CÁPĂ s. f. 1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. ♦ de ~ și spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri și înfruntări primejdioase. 2. dispozitiv de protecție împotriva accidentelor la mașini, la ferăstraie etc. 3. poziție pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai ușor valurile, vântul, furtuna. (< fr. cape, it. cappa)
cápă (cápe), s. f. – Pelerină. – Mr. capă. Fr. cape; în mr., din it. cappa (Pascu, I, 57, îl derivă direct din lat. cappa).
CÁPĂ ~e f. 1) Dispozitiv de protecție contra accidentelor, aplicat la unele unelte sau mașini. 2) înv. Pelerină scurtă, de blană sau de stofă (pentru femei). 3) mar. Orientare a unei nave pentru a rezista pe timp neprielnic. [G.-D. capei] /<fr. cape
*cápă f., pl. e (fr. cape, d. it. cappa, lat. cappa, manta cu glugă. V. capot. Cp. cu căcĭulă). Un fel de pelerină lungă pe care cocoanele o poartă în loc de palton și care se numea rotondă în sec. 19. Mar. A fi în capă, a naviga cu cît maĭ puține vele întinse din cauza furtuniĭ.
*rotóndă f., pl. e (fr. rotonde). Edificiŭ rătund. Un fel de manta femeĭască fără mînicĭ care a fost la modă pe la 1880, numită acum capă. V. rond.

capă dex

Intrare: capă
capă substantiv feminin