capîntortură definitie

13 definiții pentru capîntortură

capântortură sf [At: DEX2 / V: ~toră, caprantur~, caprăntortoie, ~pren~, ~printor~, ~puntur~, ~puntult~ / Pl: ~ri / E: cap + întort + -ură] Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună care își răsucește des și cu mare ușurință capul (lynx torquila) Și: capovenie, sucitoare, vârtecap.
CAPÎNTÓRTURĂ, capîntorturi, s. f. Mică pasăre migratoare, din familia picide, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește capul, pentru a-și intimida dușmanul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap1+ întort „întors” + suf. -ură.
CAPÂNTÓRTURĂ, capântorturi, s. f. Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap1 + întort „întors” + suf. -ură.[1]
CAPÎNTÓRTURĂ, capîntorturi, s. f. Pasăre mică de culoare cenușie cu puncte mai întunecate, care își întoarce cu multă ușurință capul (Junx torquilla).
CAPÎNTÓRTURĂ, capîntorturi, s. f. Pasăre mică de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul (Jynx torquilla). – Din cap1 + întort „întors” + suf. -ură.
capîntórtură (ca-pîn-/cap-în) s. f., g.-d. art. capîntórturii; pl. capîntórturi
capîntórtură s. f., g.-d. art. capîntórturii; pl. capîntórturi
CAPÂNTÓRTURĂ s. (ORNIT.; Jynx torquilla) (reg.) sucitoare, vârtecap.[1]
capîntórtură (capîntórturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (< lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică.
CAPÎNTÓRTURĂ ~i f. Pasăre călătoare din familia ciocănitorilor, de culoare brună-cenușie, care își răsucește des capul; vârtecar. /<cap + întort („întors”) + suf. ~ură
capîntortură f. pasăre care învârtește mereu capul (Yunx totquila). [Din cap și întort (participiu arhaic=întors)].
cap-întórtur m., pl. cap-întorturĭ (d. cap 2 și întórtur, adj., d. lat. intórtulus, dim. d. intortus, întors, întort, sucit). Mold. ș. a. Un fel de cĭocănitoare cînepie mare cît cĭocîrlanu (iynx torquilla). Îșĭ face cuĭbu pin scorburĭ și, cînd o prinzĭ, îșĭ întoarce capu’n apoĭ și se preface moartă. De aceĭa, e amestecată în farmecele vechilor Grecĭ. – Greșit scris cap-în-tortur orĭ cap-în-tortură: un cap-în tortură striga în agud (Sadov. VR. 1911, 1, 6). V. ghionoaĭe.
CAPÎNTORTURĂ s. (ORNIT.; Jynx torquilla) (reg.) sucitoare, vîrtecap.

capîntortură dex

Intrare: capîntortură
capîntortură substantiv feminin