canto definitie

18 definiții pentru canto

cánto sns [At: DA / E: it canto] Muzică vocală Si: cânt, cântare, cântec.
CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – Din it. canto.
CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – Din it. canto.
CÁNTO s. n. Muzică vocală; cînt, cîntare. Clasa de canto de la conservator.
CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – It. canto.
cánto s. n., art. cántoul
cánto s. n.
CÁNTO s. (MUZ.) cânt. (Clasa de ~.)
CÁNTO s.n. Muzică vocală; cânt, cântare. ♦ Studiul tehnicii și artei vocale. [< it. canto].
CÁNTO2 s. n. muzică vocală. ◊ studiul tehnicii și artei interpretării vocale. (< it. canto)
CANTO1- elem. „unghi”, „ligament palpebral, comisură a pleoapelor”. (< fr. cantho-, cf. lat. canthus, gr. kanthos)
CÁNTO n. Piesă muzicală vocală. Clasă de ~. /<it. canto
*cánto n. fără pl. (it. canto). Cînt, cîntare. Partea melodică a muziciĭ, în opoz. cu „armonie”.
CANTO s. (MUZ.) cînt. (Clasa de ~.)
canto (cuv. it. „cântare”), disciplina stăpânirii aparatului vocal în scopul cântării artistice. Istoria c. începe încă din antic., legată de elocință, apoi în ev. med., de polif. vocală. Odată cu apariția operei*, arta cântatului atinge o mare înflorire. După virtuozitatea* cerută de belcanto*, sec. 19 introduce o nouă specie de vocalism bazată pe declamație* și forța expresiei, extinsă de sec. 20 de la Sprechgesang* la efecte vocale de mare varietate. Tehnica emisiei se modifică, apar numeroase teorii întemeiate pe baze anatomo-fiziol. și psih., care introduc și ideea de „specific național” al vocii (1), derivat din caracteristicile limbii. Toate metodele urmăresc echilibrul gestului vocal, egalitatea emisiei, valorificarea timbrului* natural, amplificarea rezonanței și tehnica specifică [atac (1), filaj, dicție etc.]. V. fonație; voce.
canto carnascialesco (canti carnascialeschi) (cuv. it. [carnaʃalesco]), termen generic desemnând cântecele de factură populară care alcătuiesc suportul muzical al carnavalurilor florentine (Carnasciali), manifestări artistice caracteristice sec. 14-16. La originea acestor Carnasciali se află Saturnaliile romane și anticele ritualuri de celebrare a reînnoirii câmpenești ale lunii mai (calendimaggio = „armindeni”). Practicile folclorice toscane cuprind defilări cu măști și costume, care reprezintă pe membrii diferitelor bresle și categorii sociale (producători de ulei, zidari, curelari, morari, pelerini, văduve) și sunt însoțite atât de muzică instr. (fluiere, trp.) cât și de cântecele ale căror versuri evocă personajele amintite. În a doua jumătate a sec. 15, familia de Medici transformă aceste Carnasciali spontane și improvizate în spectacole grandioase, în care artiștii vremii contribuiau la alcătuirea carelor alegorice și a costumelor, la dispunerea grupurilor, la compunerea discursurilor și a versurilor. Cântecele de carnaval sunt piese construite conform principiilor polif. pop. toscane, la trei voci (2) – în același mod cu cântecele de dans, canzoni a ballo – cu un caracter fie grave*, sostenuto*, fie vivace giocoso. Creație acestor c., în general anonimă, s-a pierdut în cea mai mare parte; se păstreză, totuși, numele muzicienilor Alexander Agricola și Alexander Copinus. În cadrul carnavalurilor florentine apar și se cristalizează genurile vocale cultivate de compozitorii sec. 16: lauda*, frottola* și villanella*.
CANTO-1 „unghi, ligament palpebral”. ◊ gr. kanthos „comisură a pleoapelor” > fr. cantho-, engl. id., it. canto-, germ. kantho- > rom. canto-. □ ~liză (v. -liză), s. f., excizie chirurgicală a ligamentului palpebral; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de mărire a deschiderii palpebrale; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație medicală de suturare a unghiului lateral al pleoapelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a comisurii externe a pleoapelor.
CANTO-2 „cîntec”. ◊ L. cantus „cînt, cîntec” > fr. canto-, engl. id. > rom. canto-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., sistem etnografic de măsurători taxonomice privind cîntecul popular.

canto dex

Intrare: canto (subst.)
canto subst. substantiv neutru
Intrare: canto (pref. - cântec)
canto 2 pref. - cântec
Intrare: canto (pref. - comisură)
canto 1 pref. - comisură