cantină definitie

16 definiții pentru cantină

cantínă sf [At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 322 / Pl: ~ne / E: fr cantine] 1 Local unde se servește masa salariaților dintr-o întreprindere, instituție, școală etc. 2 Personalul unei cantine (1). 3 Persoanele care mănâncă la o cantină (1).
CANTÍNĂ, cantine, s. f. Local unde se servește masa pentru personalul unor instituții (muncitori, studenți etc.) sau pentru persoane defavorizate. ♦ (Ieșit din uz) Încăpere în interiorul unei unități militare, unde se puteau cumpăra diferite alimente și obiecte. – Din fr. cantine.
CANTÍNĂ, cantine, s. f. Local unde se servește masa salariaților dintr-o întreprindere, studenților, elevilor etc. ♦ (Ieșit din uz) încăpere în interiorul unei unități militare, de unde se puteau cumpăra diferite alimente și obiecte. – Din fr. cantine.
CANTÍNĂ, cantine, s. f. 1. Local unde se servește masa salariaților dintr-o întreprindere, dintr-o instituție etc. Cantinele dietetice oferă celor suferinzi o alimentație corespunzătoare indicațiilor medicale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2684. La cantină îi povestii și lui de drumul meu. PORUMBACU, A. 57. Încăpere în interiorul unei unități militare, de unde se pot cumpăra diferite alimente și obiecte. E o cantină cu un steag, Pe deal, in rariștea de brazi. Dintr-însa ies cîntînd, la braț, Două catane-camarazi. IOSIF, V. 31.
CANTÍNĂ, cantine, s. f. Local unde se servește masa salariaților dintr-o întreprindere, studenților etc. ♦ Încăpere în interiorul unei unități militare, de unde se pot cumpăra diferite alimente și obiecte. – Fr. cantine (< it.).
cantínă s. f., g.-d. art. cantínei; pl. cantíne
cantínă s. f., g.-d. art. cantínei; pl. cantíne
CANTÍNĂ s.f. 1. Local în care se servește masa angajaților dintr-o întreprindere, instituție etc. 2. Încăpere în interiorul unei unități militare, de unde se pot cumpăra diferite alimente și obiecte. [< fr. cantine, it. cantina].
CANTÍNĂ s. f. 1. local în care se servește masa angajaților dintr-o întreprindere, instituție etc. 2. încăpere a unei unități militare pentru cumpărat diferite alimente și obiecte. (< fr. cantine)
CANTÍNĂ ~e f. Local de alimentație publică într-o întreprindere, instituție etc. ~ studențească. /<fr. cantine
cantină f. odinioară, în Mold. dare anuală pe băuturi spirtoase. [Vechiu rom. camănă, piatră (a cincea parte dintr’o majă) = slav. KAMENĬ].
cantină f. locul unde se vinde de băut și de mâncat soldaților, prizonierilor, lucrătorilor.
*cantínă f., pl. e (fr. cantine, d. it. cantina). Locu unde se vinde mîncare și băutură soldaților la cazarmă saŭ în tabară, lucrătorilor în fabrică, deținuților, școlarilor ș. a.
cantínă-restauránt s. f. ◊ „Cantinele-restaurant se înființează și se organizează prin decizii ale comitetelor executive ale consiliilor populare orășenești, municipale sau județene.” Sc. 25 III 71 p. 2. ◊ „La începutul lunii februarie c. va avea loc o consfătuire cu responsabilii tuturor cantinelor-restaurant din țară.” R.l. 13 I 75 p. 5. ◊ „Primul furnizor al cantinei-restaurant – gospodăria-anexă” I.B. 20 XII 84 p. 4; v. și 11 II 75 p. 1, Sc. 6 XII 75 p. 2 (din cantină + restaurant)
restauránt-cantínă s. n. Restaurant cu profil de cantină ◊ „TAPL București ne-a anunțat ieri că a deschis în localul fostului restaurant-cantină din str. Lipscani un nou restaurant cu autoservire, prevăzut cu o linie modernă.” R.l. 24 II 67 p. 3. ◊ „Ar fi mult mai necesare restaurante-cantină.Cont. 26 II 74 p. 9 (din restaurant + cantină)
cantină, cantine s. f. (glum.) stomac.

cantină dex

Intrare: cantină
cantină substantiv feminin