canoniza definitie

13 definiții pentru canoniza

canoniza vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~ zéz / E: fr canoniser, lat canonisare] (C.i. oameni) A canonisi (4).
CANONIZÁ, canonizez, vb. I. Tranz. A trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Din fr. canoniser, lat. canonizare.
CANONIZÁ, canonizez, vb. I. Tranz. A așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Din fr. canoniser, lat. canonizare.
CANONIZÁ, canonizez, vb. I. Tranz. A așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Fr. canoniser (lat. lit. canonizare).
canonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 canonizeáză
canonizá vb., ind. prez. 1 sg. canonizéz, 3 sg. și pl. canonizeáză
CANONIZÁ vb. v. sfinți.
CANONIZÁ vb. I. tr. A pune, a trece pe cineva decedat în rândul sfinților. [< fr. canoniser, cf. lat. canonizare].
CANONIZÁ vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților. 2. a institui ca regulă, a considera sacru. (<fr. canoniser, lat. canonizare)
A CANONIZÁ ~éz tranz. rel. (persoane decedate) A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sfinți; a sanctifica; a sacraliza. /<fr. canoniser, lat. canonisare
canonizà v. a pune în rândul sfinților (la Catolici).
*canonizéz v. tr. (lat. canonízo, -áre, d. vgr. kanonízo). Pun în număru sfinților.
CANONIZA vb. (BIS.) a sfinți, (livr.) a sacraliza, a sanctifica, (înv.) a sacra. (~ un mucenic.)

canoniza dex

Intrare: canoniza
canoniza verb grupa I conjugarea a II-a