canonieră definitie

12 definiții pentru canonieră

canoniéră sf [At: DA ms / P: ~ni-e~ / Pl: ~re / E: fr canonière] Navă mică de război folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor.
CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonnière.
CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonnière.
CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Mic vas de război înarmat cu unul sau mai multe tunuri, folosit la patrulare, escortare, servicii de pază etc. într-o bună zi o canonici- ă engleză apăru în vederea coastei. BART, E. 321. Mam’mare scoate din săculețul ei un beret tot din uniforma canonierei «le Formidable». CARAGIALE, O. II 161. – Pronunțat: -ni-e-.
CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. canonnière.
canoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. canoniérei; pl. canoniére
canoniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. canoniérei; pl. canoniére
CANONIÉRĂ s.f. Mică navă de război, folosită pentru patrulare, escortare etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. canonnière, it. cannoniera].
CANONIÉRĂ s. f. mică navă de luptă, pentru patrulare, escortare etc. (<fr. canonnière)
CANONIÉRĂ ~e f. Navă militară mică înzestrată cu mijloace necesare pentru escortare, patrulare și pentru serviciul de pază. [Sil. -ni-e-] /<fr. canonniere
canonieră f. mic bastiment înarmat cu unul sau mai multe tunuri.
*canoniéră f., pl. e (fr. canonnière, d. it. cannoniera). Mar. Mic bastiment armat cu tunurĭ.

canonieră dex

Intrare: canonieră
canonieră substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e-