canicultură definitie

9 definiții pentru canicultură

canicultúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: fr caniculture] Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii și dresajului câinilor, în scopul folosirii lor la diferite servicii (pază, vânătoare, transporturi etc.).
CANICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor în scopul folosirii lor pentru pază, vânătoare, transporturi etc. – Din fr. caniculture.
CANICULTÚRĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii și dresajului câinilor în scopul folosirii lor la diferite servicii (pază, vânătoare, transporturi etc.) – Din fr. caniculture.
canicultúră s. f., g.-d. art. canicultúrii
canicultúră s. f., g.-d. art. canicultúrii
CANICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor. [< fr. caniculture, cf. lat. canis – câine, cultura – creștere].
CANICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor; chinologie. (< fr. caniculture)
CANICULTÚRĂ f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor. /<fr. caniculture
CANI- „cîine”. ◊ L. canis „cîine” > fr. cani > rom. cani-. □ ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a medicinii veterinare care se ocupă cu creșterea cîinilor; sin. cinologie, chinologie; ~form (v. -form), adj., care are forma unui cîine.

canicultură dex

Intrare: canicultură
canicultură substantiv feminin