caniție definitie

10 definiții pentru caniție

canițíe sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr canide, lat canides] Albire totală sau parțială a părului.
CANÍȚIE s. f. Albire totală sau parțială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities.
CANÍȚIE s. f. Albire totală sau parțială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities.
caníție (-ți-e) s. f., art. caníția (-ți-a), g.-d. caníții, art. caníției
caníție s. f. (sil. -ți-e), art. caníția (sil. -ți-a), g.-d. caníții, art. caníției
CANÍȚIE s. (BIOL.) căruntețe, cărunțeală, (rar) cărunție. (~ părului unei persoane.)
CANÍȚIE s.f. Încărunțire a părului. [Gen. -iei. / < fr. canitie, cf. lat. canities – albeață].
CANÍȚIE s. f. încărunțire a părului. (< fr. canitie, lat. canities)
CANÍȚIE f. Încărunțire parțială sau totală a părului. [Art. caniția; G.-D. caniției; Sil. -ți-e] /<fr. canitie, lat. canities
CANIȚIE s. (BIOL.) căruntețe, cărunțeală, (rar) cărunție. (~ părului unei persoane.)

caniție dex

Intrare: caniție
caniție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e