cangur definitie

16 definiții pentru cangur

cángur sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr kangourou] Mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă și picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă, unde își ține puii când sunt mici (Macropus giganteus).
CÁNGUR, canguri, s. m. Mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă și cu picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă unde își ține puii mici (Macropus giganteus). – Din fr. kangourou.
CÁNGUR, canguri, s. m. Mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă și cu picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă unde își ține puii când sunt mici (Macropus giganteus). – Din fr. kangourou.
CÁNGUR, canguri, s. m. Mamifer erbivor din ordinul marsupialelor, care trăiește în Australia și a cărui femelă are sub pîntece o pungă în care ține puii cînd sînt mici.
CÁNGUR, canguri, s. m. Mamifer erbivor care trăiește în Australia și a cărui femelă are sub pântece o pungă în care își ține puii când sunt mici (Macropus giganteus). – Fr. kangourou.
cángur s. m., pl. cánguri
cángur s. m., pl. cánguri
CÁNGUR s.m. Mamifer marsupial din Australia, a cărui femelă își poartă puii într-un fel de pungă sub pântece. [< fr. kangourou, cf. engl. kangaroo < cuv. australian].
CÁNGUR s. m. mamifer marsupial erbivor mare, din Australia, cu picioarele posterioare lungi, care îi permit deplasarea prin salturi. (< fr. kangourou)
CÁNGUR ~i m. Animal marsupial din Australia, erbivor, având coadă lungă și labele anterioare scurte, care se deplasează prin salturi. /<fr. kangourou
canguru m. cuadruped rozător, originar din Noua-Olanda (Australia) și prevăzut cu un buzunar, în care își așcunde puii; picioarele sale de dinainte sunt mai mici ca cele de dinapoi (Halmaturus).
*cángur saŭ cangúr m. (fr. kangourou, d. engl. kangaroo, cuv. australian). Cel maĭ mare animal marsupial, trăitor în Australia și devenit rar astăzĭ (mácropus gigantéus).
CANGUR (< fr.) s. m. Mamifer marsupial, erbivor, care trăiește în Australia, Tasmania, ins. Noua Guinee (aclimatizat și în Noua Zeelandă), de c. 1,5 m înălțime (de la cap la coadă poate atinge 3,5 m, iar coada poate avea 1,2 m); are poziție bipedă și se deplasează prin salturi de c. 13 m lungime (Macropus giganteus).
CANGURULUI (KANGAROO) [kæŋgərú:], Insula ~, ins. în S Australiei, la întrarea în G. St. Vicent și Spencer (Marele Golf Australian); 4,35 mii km2; c. 3,3 mii loc. Relief cu aspect deșertic. Parcuri naționale.
KANGAROO v. Cangurului, Insula ~.
cangur, canguri s. m. moldovean care umblă prin țară în căutarea unui loc de muncă.

cangur dex

Intrare: cangur
cangur substantiv masculin