cangrenat definitie

2 intrări

31 definiții pentru cangrenat

cangrená vtr [At: DA / V: ga~ / Pzi: 3 ~ ează / E: fr gangrener, it cancrenare] (D. țesuturile unui organism animal) 1-2 A (se) distruge. 3 A putrezi.
cangrenát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cangrena] 1-2 Cangrenare (1-2).
cangrenát2, ~ă a [At: BACOVIA, O. 58 / V: ga~ / Pl: ~ați, ~e / E: cangrena] 1-2 Atins de cangrenă (1-2).
cangrénă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 30 / V: ga~/ Pl: ~ne / E: fr gangrène, lat gangraena, it cancrena] 1-2 Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism.
gangrena v vz cangrena
gangrenat1 sn vz cangrenat1
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.
CANGRENÁT, -Ă, cangrenați, -te, adj. Atins de cangrenă. [Var.: gangrenát, -ă adj.] – V. cangrena.
GANGRENÁ vb. I v. cangrena.
GANGRENÁT, -Ă adj. v. cangrenat.
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.
CANGRENÁT, -Ă, cangrenați, -te, adj. Atins de cangrenă. [Var.: gangrenát, -ă adj.] – V. cangrena.
GANGRENÁ vb. I v. cangrena.
GANGRENÁT, -Ă adj. v. cangrenat.
CANGRENÁT, -Ă, cangrenați, -te, adj. Atins de cangrenă. Rană cangrenată.
CANGRÉNĂ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. A da în cangrenă. Rana s-a cangrenat.
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Fr. gangrener.
CANGRENÁT, -Ă, cangrenați, -te, adj. Atins de cangrenă. [Var.: gangrenát, -ă adj.] – V. cangrena.
cangrená (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangreneáză
cangrená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cangreneáză
CANGRENÁ vb. (MED.) a se necroza, a putrezi, (livr.) a se mortifica. (Un țesut care se ~.)
CANGRENÁT adj. (MED.) necrozat, putred, putrezit, (rar) necrotic, (livr.) mortificat.
CANGRENÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].
GANGRENÁ vb. I. v. cangrena.
CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare)
A SE CANGRENÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi) A contracta o cangrenă; a deveni cangrenos. /<fr. gangrener
cangrenà v. 1. a cauza cangrenă; 2. fig. a corupe moralicește.
cangrenat a. atins de cangrenă.
*gangrenizéz v. tr. (d. gangrenă). Prefac în gangrenă. V. refl. Buba s’a gangrenizat. – Și gangrenéz (fr. gangrener). – Fals cangr-.
CANGRENA vb. (MED.) a se necroza, a putrezi. (Un țesut care se ~.)
CANGRENAT adj. (MED.) necrozat, putred, putrezit, (rar) necrotic. (Țesut ~.)

cangrenat dex

Intrare: cangrena
cangrena verb grupa I conjugarea a II-a
gangrena verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: cangrenat
cangrenat adjectiv
gangrenat