canela definitie

3 intrări

11 definiții pentru canela

canela vt [At: DA / Pzi: ~léz / E: fr canneler] A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese Cf ghintui.
canélă sf vz canea
CANELÁ, canelez, vb. I. Tranz. A realiza caneluri pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler.
CANELÁ, canelez, vb. I. Tranz. A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler.
canelá (a ~) vb., ind. prez. 3 caneleáză
canelá vb., ind. prez. 1 sg. caneléz, 3 sg. și pl. caneleáză
CANELÁ vb. I. tr. A executa mecanizat așchierea prin care se obține o suprafață canelată. [Cf. fr. canneler].
CANELÁ vb. tr. a executa prin așchiere caneluri pe o suprafață. (< fr. canneller)
A CANELÁ ~éz tranz. (piese, coloane) A prevedea cu caneluri. /<fr. canneler
canélă f., pl. e (ngr. kanélla, d. it. cannella, dim. d. lat. canna, trestie; fr. cannelle. V. canon, canulă, canal, canonadă). Dun. de jos. Cep găurit care se închide și se deschide după voĭe oprind orĭ dînd drumu lichiduluĭ. – Și caná (sud)și caneá (sud, est). V. slăvină și robinet.
CANELA, (Puc), < gr. ϰανέλης s = caneá.

canela dex

Intrare: canela
canela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: canelă
canelă
Intrare: Canela
Canela