candoare definitie

15 definiții pentru candoare

candoáre sf [At: MACEDONSKI, O. I, 64 / Pl: ~ori / E: fr candeur, lat candor, -oris] Curățenie sufletească Si: naivitate, nevinovăție.
CANDOÁRE, candori, s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.
CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.
CANDOÁRE s. f. Curățenie morală, nevinovăție.
CANDOÁRE s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Fr. candeur (lat. lit. candor, -oris).
candoáre (-doa-) s. f., g.-d. art. candórii; pl. candóri
candoáre s. f. (sil. -doa-), g.-d. art. candórii
CANDOÁRE s. 1. v. inocență. 2. v. ingenuitate.
Candoare ≠ vinovăție
CANDOÁRE s.f. Curățenie morală; puritate, nevinovăție. [Gen. -orii. / cf. fr. candeur, it. candore, lat. candor].
CANDOÁRE s. f. curățenie, puritate morală, nevinovăție. ◊ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor)
CANDOÁRE f. Curățenie sufletească; nevinovăție; neprihănire; inocență. [G.-D. candorii] /<fr. candeur, lat. candor, ~oris
candoare f. curățenie de inimă, nevinovăție sufletească.
*candoáre f., pl. orĭ (lat. cándor, -óris, albeață strălucitoare). Curățenie sufletească, ingenuitate.
CANDOARE s. 1. castitate, feciorie, inocență, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.) 2. credulitate, ingenuitate, inocență, naivitate. (E de-o ~ dezarmantă.)

candoare dex

Intrare: candoare
candoare substantiv feminin
  • silabisire: -doa-