canciog definitie

2 intrări

17 definiții pentru canciog

cancióc sn [At: DDRF / V: ~céu, ~ óg, câncióg / Pl: ~uri / E: mg kancso] 1-3 (Mgm; îf -ceu) Cană (1-3). 4 Căuș cu care zidarul ia varul, mortarul etc. 5 Conținutul unui cancioc (4). 6 Vasul împreună cu conținutul.
cancióg sn vz cancioc
câncióg sn vz cancioc
CANCIÓC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă în formă de lingură mare de metal cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau din instalații. [Var.: cancióg s. n.] – Din magh. kancsó.
CANCIÓG s. n. v. cancioc.
CANCIÓC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalații. [Var.: cancióg s. n.] – Din magh. kancsó.
CANCIÓG s. n. v. cancioc.
CANCIÓG, cancioguri, s. n. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. – Magh. kancsó.
cancióc (-cioc) s. n., pl. canciócuri
cancióc s. n. (sil. -cioc), pl. canciócuri
CANCIÓC s. (TEHN.) căuș, (reg.) canceu, lingură. (~ al zidarului.)
cancióc (-oáce), s. n. – Lingură folosită de zidari pentru var.Var. canceu, s. n. (vas, borcan). Mag. kancsó (DAR; Gáldi, Dict., 112). În Trans.
CANCIÓC ~uri n. Unealtă din metal în formă de lingură, de care se folosesc zidarii pentru a lua mortarul. [Sil. -can-cioc] /<ung. kancsó
canciog n. căușul zidarului. [Origină necunoscută].
cancĭóc și -óg n., pl. oage (ung. kancsó, canceŭ, pl. kancsók. Cp. și cu pol. dial. kandzioch, burtă. Bern 1, 482. V. canceŭ). Vest. Căuș de fer cu care zidaru ĭa tencuĭala ș’o pune pe zid. – Și -ob. V. mistrie, mală, chelnă.
CANCIOG s. căuș, (reg.) canceu, lingură. (~ al zidarului.)
a lua canciogul expr. (intl.) a fura totul

canciog dex

Intrare: cancioc
canciog substantiv neutru
cancioc substantiv neutru
  • silabisire: can-cioc
Intrare: cânciog
cânciog