cancerigen definitie

13 definiții pentru cancerigen

cancerigén, ~ă smf a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr cancérigène] 1-4 (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului (1).
CANCERIGÉN, -Ă, cancerigeni, -e, adj., s. n. (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului. – Din fr. cancérigène.[1]
CANCERIGÉN, -Ă, cancerigeni, -e, adj., s. n. (Substanță sau factor) care poate provoca apariția cancerului. – Din fr. cancérigène.
cancerigén1 adj. m., pl. cancerigéni; f. cancerigénă, pl. cancerigéne
cancerigén2 s. n., pl. cancerigéne
cancerigén adj. m., pl. cancerigéni; f. sg. cancerigénă, pl. cancerigéne
cancerigén s. n., pl. cancerigéne
CANCERIGÉN adj. (MED.) oncogen.
CANCERIGÉN, -Ă adj. (Despre substanțe, agenți) Care provoacă cancerul. [< fr. cancérigène].
CANCERIGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță, agent) care provoacă apariția cancerului; oncogen. (< fr. cancérigène)
CANCERIGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival Care provoacă sau favorizează apariția cancerului. /<fr. cancérigene
cancerigén, -ă adj. 1962 (med.) (Factor) care provoacă sau favorizează apariția cancerului v. poliglicol (din fr. cancérigène; PR 1946; DM; DEX, DN3).
CANCERI- „cancer, canceros”. ◊ L. cancer, eris „ulcer, afecțiune canceroasă” > fr. cancéri-, engl. id. > rom. canceri-. □ ~form (v. -form), adj., cu aspect de cancer; ~gen (v. -gen2), adj., s. n., (substanță sau factor) care provoacă apariția cancerului.

cancerigen dex

Intrare: cancerigen
cancerigen adjectiv substantiv neutru