cancelarie definitie

20 definiții pentru cancelarie

cancelárie sf [At: RUSSO, S. 70 / V: ~ánie, ~ nțe~, canțelérie, cănțăláre, cănțelérie / A: ~ leríe, ~ nțeleríe, cănțăleríe, ~ țăleríe, cănțelăríe / Pl: ~ii/ E: it cancellaria] 1-2 Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative. 3 Aparatul administrativ auxiliar al cancelariilor (1) unor șefi de state.
canțelárie sf vz cancelarie
canțelérie sf vz cancelarie
CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. 1. Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative. 2. Aparatul administrativ auxiliar ai cancelariilor, al unor șefi de stat. – După it. cancelleria.
CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. 1. Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative. 2. Aparatul administrativ auxiliar al cancelariilor unor șefi de state. – După it. cancellaria.
CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. Birou sau secție a unei instituții publice destinată lucrărilor administrative. Cancelaria școlii. ◊ Om de cancelarie = birocrat, conțopist. – Pronunțat: -ri-e. – Variantă: (regional) cănțelărie (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 26) s. f.
CANCELÁRIE, cancelarii, s. f. Birou sau secție a unei instituții (publice) destinată lucrărilor administrative. ♦ (Reg.) Birou în care își exercită funcția un liber-profesionist. – It. cancellaria.
cancelárie (-ri-e) s. f., art. cancelária (-ri-a), g.-d. art. canceláriei; pl. cancelárii, art. canceláriile (-ri-i-)
cancelárie s. f. (sil. -ri-e), art. cancelária (sil. -ri-a), g.-d. art. canceláriei; pl. cancelárii, art. canceláriile (sil. -ri-i-)
CANCELÁRIE s. (IST.) (înv.) calem, grămăticie, scriitorie. (~ în vechile instituții administrative.)
CANCELÁRIE s. v. birou.
CANCELÁRIE s.f. Birou sau secție a unei instituții, destinată lucrărilor administrative. [Pron. -ri-e, pl. -ii, gen. -iei. / < it. cancellaria].
CANCELÁRIE s. f. 1. birou, secție a unei instituții administrative. ◊ sală într-o școală, loc de adunare a cadrelor didactice. 2. serviciu în cadrul reprezentanțelor diplomatice și consulare. (< it. cancelleria, rus. kanceliariia)
CANCELÁRIE ~i f. 1) Secție a unei instituții destinată lucrărilor administrative. 2) Local unde își exercită funcțiile o asemenea secție. [Art. cancelaria; G.-D. cancelariei; Sil. -ri-e] /<it. cancellaria
cancelarie f. 1. funcțiunea cancelarului; 2. biuroul cancelarului și funcționarii săi; stil de cancelarie, arid și lipsit de eleganță.
*cancelárie f. (formă latinizată din canțilérie, formă veche saŭ populară azĭ, ca și maĭ populara cănțălărie, d. rus. kancelĕáriĭa, care vine d. it. cancelleria, ĭar asta d. lat. cancelli, gratiĭ, parmaclîc, îngrăditură, de unde „biuroŭ, cancelarie”. Cancelli, sing. cancellus, e dim. din cancer, rac, adică „picĭoare de rac”. Fr. chancellerie, germ. kanzlei. V. cancer). Bĭuroŭ, cabinet, camera de lucru a unuĭ funcționar (azĭ maĭ mult despre camera de lucru a directorilor de școală).
CANCELARIE s. (înv.) calem, grămăticie, scriitorie. (~ în vechile instituții administrative.)
cancelarie s. v. BIROU.
cancelarie Dicționarele noastre (cu excepția lui Scriban) scapă repede de acest cuvînt: nemaivorbind de cele care nu dau nici o etiologic (TDRG, DU), observ că DA îl explica scurt ca neologism din latinește, CADE din rus. кaнцeляpuя, iar DM din it. cancelleria, fără nici o vorbă despre nepotrivirile fonetice, nici despre variante. Acestea sînt foarte numeroase: canțelarie, canțelerue, cănțelerie, cănțelarie, cănțălarie, cănțălare. Scriban vede just lucrurile, după părerea mea: cuvîntul a fost introdus prin rusă apoi, mai tîrziu, latinizat. Ciorănescu declară că e inutil să facem apel la rusă și pornește de la latinescul cancellarius. Dar cine și de ce l-ar fi introdus la noi, unde nu corespundea nici unei funcții? Nici o sursă mai veche nu prezintă forma cancelarie. Fără îndoială, trebuie să pornim de la rus. кaнцeляpuя peutru textele administrative și în general literare, iar pentru cele populare de la ucr. кaнцeляpuя,. Pe lîngă că nu avem atestată, în limba mai veche și în variantele populare, baza cancelar-, un derivat românesc în -ie trebuia să aibă accentul pe i. Aș face apel și la magh. kancellária, dar, pe cît se pare, nu avem atestări mai vechi din Ardeal (Tamás nu inserează cuvîntul). În secolul al XIX-lea a intervenit influența formelor scrise, latină, italiană (poate chiar franceză), care a transformat pe ț în c, a readus vocalLsmul primitiv, păstrînd accentul existent. Avem deci un caz tipic de etimologie multiplă.
cancelarie, cancelarii s. f. (intl.) sediul poliției.

cancelarie dex

Intrare: cancelarie
cancelarie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e