cancelar definitie

15 definiții pentru cancelar

cancelár sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 288/4 / V: (înv) camgeláriu, cangeláriu / Pl: ~i / E: lat cancellarius] 1 Șeful guvernului în Germania și în alte state. 2 Șeful cancelariei (1) și al arhivei regale în Evul Mediu. 3 Șeful cancelariei (1) unei reprezentanțe diplomatice sau al unui consulat.
CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Șeful guvernului în Germania, între anii 1871-1945. ◊ Cancelar federal = șeful guvernului în Austria și în Germania. 2. Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în Evul Mediu. ♦ Șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau al unui consulat. – Din lat. cancellarius.
CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Șeful guvernului în unele state. ◊ Cancelar federal = șeful guvernului în Austria și în Germania. 2. Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în evul mediu. ♦ Șeful cancelariei unei reprezentante diplomatice sau al unui consulat. – Din lat. cancellarius.
CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. (În trecut) Președinte al consiliului de miniștri în Austria și Germania. 2. (În Rusia țaristă și în alte țări capitaliste) Titlu de înaltă demnitate.
CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Președinte al consiliului de miniștri în Austria și Germania. 2. Titlu de înaltă demnitate în Rusia țaristă și în alte țări. – Lat. lit. cancellarius.
cancelár s. m., pl. cancelári
cancelár s. m., pl. cancelári
CANCELÁR s. v. prim-ministru. (În unele state, primul-ministru se numește ~.)
CANCELÁR s.m. 1. (În evul mediu) Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. Înalt demnitar (corespunzător unui prim-ministru) în Germania și odinioară în Rusia și în Austria. 3. Înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ◊ Lord cancelar = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ♦ Șeful cancelariei reprezentanțelor diplomatice și consulare. [< lat. cancellarius].
CANCELÁR s. m. 1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria. 3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ♦ lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ◊ șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare. ◊ șef administrativ al unor universități din S.U.A. (< lat. cancellarius)
cancelár (cancelári), s. m.1. Șeful guvernului. – 2. Șeful cancelariei. – Var. (înv.) canțelar, canțălar. Lat. cancellarius (sec. XVII), var. cu pronunțarea germ.Der. cancelarie (var. canțelarie, canțelerie, etc.), s. f. (birou sau secție a unei instituții destinată lucrărilor administrative; birou, cabinet; sala profesorilor); cancelariat, s. n. (cancelarie; funcția de cancelar); cancelarist, s. m. (Trans., funcționar de birou), din germ. Kanzellist. Sanzewitsch 198 derivă inutil canțelarie de la rus. cancelarije.
CANCELÁR ~i m. 1) (în Austria și în Germania) Șef al guvernului; prim-ministru. 2) (în evul mediu) Șef al cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. /<lat. cancellarius, germ. Kanzler
cancelar m. 1. primul ministru (în Germania și Anglia); 2. secretar de consulat, al Senatului sau Camerei, al Universității, etc.
*cancelár m. (lat. cancellarius). Ministru de justiție în Francia pînă la 1789. Păstrător al sigilelor statuluĭ în Francia. Prim ministru în Anglia și Germania. Secretar (de consulat, al unuĭ senat, al uneĭ camere, universitățĭ ș. a.). Marele cancelar al legiuniĭ de onoare, administratoru acestuĭ ordin.
CANCELAR s. premier, prim-ministru. (În unele state primul ministru se numește ~.)

cancelar dex

Intrare: cancelar
cancelar substantiv masculin