cancan definitie

27 definiții pentru cancan

cancán1 sn [At: ALECSANDRI, T. 446 / Pl: ~uri / E: fr cancan] (Frm) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva Si: bârfă.
cancán2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr cancan] 1 Dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, executat numai de femei. 2 Melodie după care se execută un cancan2 (1). 3 Melodia împreună cu dansul.
CANCÁN1, cancanuri, s. n. Vorbă răutăcioasă răspândită pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.
CANCÁN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.
FRENCH-CANCAN s. n. Cancan2. [Pr.: frencĭ-cancán] – Cuv. fr.
CANCÁN1, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.
CANCÁN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.
FRENCH-CANCAN s. n. Cancan2. [Pr.: frencĭ-cancán] – Cuv. fr.
CANCÁN, cancanuri, s. n. (Franțuzism; mai ales la pl.) Vorbe răutăcioase răspîndite pe seama cuiva. V. clevetire, bîrfeală. Ne încăpățînasem să rămînem cît mai departe de intrigile și de cancanurile cumetrelor. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 217. La a doua scrisoare răspund că știam tot cancanul de care ți-a vorbit Costică. CARAGIALE, O. VII 47.
CANCÁN, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva. – Fr. cancan.
cancán s. n., pl. cancánuri
french-cancán (angl.) [ch pron. c] s. n., art. french-cancánul
cancán (bârfă, dans) s. n., pl. cancánuri
CANCÁN s. (COR.) french-cancan.
FRENCH-CANCÁN s. v. cancan.
CANCÁN s.n. 1. (De obicei la pl.) Vorbe răutăcioase spuse la adresa cuiva; bârfeală. 2. Dans excentric de cabaret, dansat numai de femei pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan. [Pl. -uri. / < fr. cancan, cf. lat. quanquam – cu toate că].
FRENCH-CANCAN s.n. Cancan (2). [Pron. frenci-can-cán. / < fr. french cancan].
CANCÁN1 s. n. vorbe răutăcioase la adresa cuiva; bârfă. (< fr. cancan)
CANCÁN2 s. n. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare. (< fr. cancan)
FRENCH-CANCÁN FRENCI-/ s. n. cancan2. (< fr. french cancan)
CANCÁN2 ~uri n. Vorbe calomnioase spuse la adresa cuiva. /<fr. cancan
CANCÁN1 n. 1) Dans excentric de cabaret, executat numai de femei. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<fr. cancan
cancan n. contradanț francez cu figuri necuviincioase (la balurile publice): am jucat și cancanul AL.
*cancán n., pl. e și urĭ (fr. cancan, discurs universitar, flecărire, bîrfire, d. lat. quamquam, „deși”, cuvînt cu care începeaŭ de multe orĭ discursurile universitare). Intrigĭ saŭ fapte scandaloase; se ține numaĭ de cancanurĭ. Un contradans francez scandalos: a juca cancanu.
cancan (cuv. fr.), dans de salon, apărut pe la 1830, executat fantezist, cu aruncări în sus ale picioarelor, practicat cu precădere în cabaretele pariziene; în spectacolele de operetă* se numește french-c.
french-cancan (cuv. engl.) v. cancan.
cancan, cancanuri s. n. 1. scandal, bârfă. 2. petrecere, orgie.

cancan dex

Intrare: cancan (bârfă)
cancan substantiv neutru
Intrare: cancan (dans)
cancan substantiv neutru
Intrare: french-cancan
french-cancan substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: frenč-cancán
cancan substantiv neutru