canavață definitie

13 definiții pentru canavață

canaváță sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 249/12 / V: (înv) ~váț sn, -vắț sn, ~ véț sn, ~véță, ~ víță, ~ neváț sn, -neváță, cănăvắț sn, cânăvắț sn, chenefáș / Pl: ~țe, -vețe / E: ngr ϰανναβάτσον, bg кaнaвaкa] Pânză groasă (de cânepă).
CANAVÁȚĂ s. f. (Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [Var.: cănăvắț s. n.] – Din ngr. kannavátso, bg. kanavața.
CĂNĂVẮȚ s. n. v. canavață.
CANAVÁȚĂ s. f. (Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [Var.: cănăvăț s. n.] – Din ngr. kannavátso, bg. kanavața.
CĂNĂVẮȚ s. n. v. canavață.
CANAVÁȚĂ s. f. v. cănăvăț.
CĂNĂVẮȚ, cănăvețe, s. n. (Învechit) Un fel de pînză rară, de obicei de mătase, din care se făceau în trecut anterie. Binișuri de buhur, de cănăvăț și de sevai. ODOBESCU, S. I 134. – Variantă: canaváță (CREANGĂ, P. 148) s. f.
CANAVÁȚĂ s. f. v. cănăvăț.
CĂNĂVẮȚ, cănăvețe, s. n. (Înv.) Un fel de pânză rară (de mătase), din care se făceau anterie. [Var.:canaváță s. f.] – Ngr. kannavatson.
canaváță/canavắț s. f. / s. n. (pânză groasă) (înv.)
canaváță s. f. /canavăț s. n. (pânză groasă)
canavăț (canavață) n. și f. materie vărgată de lână: un colan de canavăț roșu FIL. antereu de canavață CR. [Gr. mod. KANNÁVATSON (din it. canavaccio)].
canavắț n., pl. urĭ, și canavață f., pl. e (ngr. kannavátson. V. canava). Vechĭ Un fel de pînză groasă colorată din care se făceaŭ anterie, colane ș. a.

canavață dex

Intrare: canavață
cănăvăț
canavață
canavață