canava definitie

12 definiții pentru canava

canavá sf [At: ODOBESCU, S. I, 482 / V: ~nevá / Pl: ~le / E: fr canevas] Pânză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie.
CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, cu ochiuri în formă de pătrățele regulate, folosită pentru broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.
CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.
CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură de fire speciale, tari și duble, formînd o împletitură de pătrate regulate, care se aplică pe o pînză pentru a servi la executarea unei broderii (îndepărtîndu-se apoi ușor) sau pe care se brodează direct. Un «abat-jour» cusut pe canava. CARAGIALE, O. I 89.
CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară de fire de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Fr. canevas.
canavá (urzeală, țesătură) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canavále, art. canaválele
canavá (urzeală, țesătură pe care se brodează) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canavále
CANAVÁ s.f. Pânză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavaccio – pânză de cânepă].
canavá (canavále), s. f. – Țesătură groasă servind la brodat. – Var. canafas, s. n. Mr. cănavă. Fr. canevas. Var. din germ. Kannefass, care provine tot din fr. Altă formă (înv.) a aceluiași cuvînt este canavață, s. f. cu multe var. (din it. canevaccio, cf. ngr. ϰανναβάτσον, pol. kanawac).
CANAVÁ ~le f. 1) Țesătură de bumbac rară și tare, cu pătrățele regulate, pe care se brodează. 2) fig. Planul schițat al unei lucrări literare. [Art. canavaua; G.-D. canavalei] /<bulg. kanava, fr. canevas
canava f. 1. pânză groasă și foarte deschisă, cu găurile pătrate, pentru tapițerie și broderie; 2. fig. planul sau schița unei opere (= fr. canevas).
canavá f. (fr. canevas, d. it. canavaccio și cane-, care vine d. cánava și cánapa, cînepă; bg. kanava, turc. kanaveča, ngr. kannavátson. V. canavață, canafas, canap). Vest. Un fel de pînză groasă cu firele rare întrebuințată la făcut covoare și la brodat. (P. brodat se face și din carton găurit). V. canva.

canava dex

Intrare: canava
canava substantiv feminin