canat definitie

16 definiții pentru canat

canát sn [At: (sf. sec. XVIII) LET. III, 249/35 / Pl: ~uri (1-4), ~e (5) / E: tc kanat] (Reg) 1-3 Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 4 Toc de ușă. 5 Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal, tăiate în jumătate de-a lungul spinării.
CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. – Din tc. kanat.
CANÁT, (1) canate, (2, 3) canaturi, s. n. 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. 2. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. 3. Toc2, pervaz de ușă. – Din tc. kanat.
CANÁT2, canate, s. n. Fiecare dintre părțile unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul liniei spinării.
CANÁT1, canaturi, s. n. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. și care se pot închide și deschide. Sunară la ușa mare, arcuită, cu trei canaturi și nenumărate ochiuri de geamlîc. DUMITRIU, B. F. 91. Nesimțit s-a desprins canatul ferestrei. Jder a săltat și a pășit peste prichici. SADOVEANU, F. J. 603. Ușa cu două canaturi de stejar, căptușite cu tinichele și legate cu druguri de fier. ODOBESCU, S. I 127.
CANÁT1, canate, s. n. Fiecare dintre părțile unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării.
CANÁT2, canaturi, s. n. Fiecare dintre părțile mobile din care este alcătuită o ușă, o poartă, o fereastră etc. – Tc. kanat.
canát1 (piele tăiată) s. n., pl. canáte
canát2 (parte a ușii) s. n., pl. canáturi
canát (ind. piel.) s. n., pl. canáte
canát (parte a ușii) s. n., pl. canáturi
canát (canaturi), s. n. – Fiecare dintre părțile mobile ale unei uși sau ferestre. – Mr. cănată. Tc. kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „jaluzea”, alb. kanatë, bg., sb. kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat. cannata, care nu pare posibilă.
CANÁT2 ~e n. Fiecare dintre cele două părți ale unei piei de animal tăiate de-a lungul spinării. /<turc. kanat
CANÁT1 ~uri n. Fiecare dintre părțile mobile din care sunt alcătuite ușile, ferestrele etc. Ușă cu două ~uri. /<turc. kanat
canat n. oblon de ușă sau de fereastră ce se deschide în două. [Turc. KANAT].
canát n., pl. urĭ și e (turc. [d. ar.] kanad și kanat; ngr. kanáti, bg. kanat). Valvă de ușă saŭ de fereastră.

canat dex

Intrare: canat (piel.)
canat 1 pl. -e substantiv neutru
Intrare: canat (ușă)
canat 2 pl. -uri substantiv neutru