canara definitie

14 definiții pentru canara

canará sf [At: ARHIVA R. I, 73/16 / V: (reg) cănărá, -~ reá / Pl: ~le / E: bg кaнapa] 1 Stâncă (în mare). 2 (Reg) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). 3 (Reg; pre) Îngrășatul oilor, toamna, pentru tăiat. 4 Grup de indivizi.
cănáră sf [At: PANN, E. V, 139/13 / Pl: ~re / E: canar] Cănăriță (1).
cănărá sm vz canara
CANARÁ, canarale, s. f. 1. (Rar) Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile). – Din bg. kanara.
CANARÁ, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Din bg. kanara.
CANARÁ, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Bg. kanara.
canará (rar) s. f., art. canaráua, g.-d. art. canarálei; pl. canarále, art. canarálele
canará s. f., art. canaráua, g.-d. art. canarálei; pl. canarále
CANARÁ s. v. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pâlc, stâncă, stol.
canará (canarále), s. f. – Stîncă (în mare). Var. canară. Tc. kanara „abator” (Șeineanu, II, 84); cf. bg. kanará „stîncă”. Probabil de aici vb. canarisi (a se apleca, a se înclina), termen de marinărie.
canarà f. 1. stană: sub o canara de piatră unde un câine mare latră POP.; 2. stâncă de mare (în Dobrogea); 3. Mold. pășune de îngrășat vitele pentru zalhana. [Turc. KANARÁ].
Canarà f. localitate în jud. Constanța cu o carieră de piatră de var și de ciment.
canará f. (turc. kanará, tăĭetoare, salhana, d. ar. kynare; bg. kanará, stîncă). Dobr. Vale stîncoasă și abruptă. Munt. vest. ceată, cîrd: canara de oamenĭ, de vite.
canara s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CÎRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULȚIME. PÎLC. STÎNCĂ. STOL.

canara dex

Intrare: canara
canara substantiv feminin
Intrare: Canara
Canara
Intrare: cănăra
cănăra
Intrare: cănară
cănară