canapea definitie

14 definiții pentru canapea

canapeá sf [At: (a. 1792) IORGA, S. D. VIII, 23 / V: (Trs) ~péu sn, ~ péi sn / Pl: ~ele / E: ngr ϰαναπές] Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori, capitonată) pe care se stă și pe care se poate dormi.
CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se stă și se poate dormi. – Din ngr. kanapés. Cf. fr. canapé, germ. Kanapee.
CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi. – Din ngr. kanapés. Cf. fr. canapé, germ. Kanapee.
CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele. V. sofa. Îl culcă pe Constandin pe o canapea îmbrăcată cu mușama cafenie. DUMITRIU, N. 237. De-a lungul pereților erau canapele lungi, înguste și în dreptul lor mesele puse cap la cap. CAMIL PETRESCU, N. 33. ◊ (Poetic) Ajungînd la capătul aleii, ne-am pus pe o canapea de brazde. NEGRUZZI, S. I 45.
CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi. – Fr. canapé.
canapeá s. f., art. canapeáua, g.-d. art. canapélei; pl. canapéle, art. canapélele
canapeá s. f., art. canapeáua, g.-d. art. canapélei; pl. canapéle
CANAPEÁ s.f. 1. Divan îngust, îmbrăcat în stofă sau în piele, care are de obicei un spătar și brațe; sofa. 2. Felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc. [< fr. canapé, cf. germ. Kanapee].[1]
CANAPÉA s. f. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam etc. (< fr. canapé)
canapéa (canapéle), s. f. – Sofa. – Var. (Mold.) canape. – Mr. canape. It., fr. canapé (sec. XIX), cf. ngr. ϰαναπές, tc. kanape.
CANAPEÁ ~éle f. Mobilă în formă de pat lung, cu spătar și cu brațe, de obicei capitonate, pe care se poate ședea sau dormi. [Art. canapeaua; G.-D. canapelei; Sil. -na-pea] /<fr. canapé, germ. Kanapee, ngr. kanapés
canapeà f. scaun lung cu spate: divan, sofa.
*canapeá f., pl. ele (fr. canapé, d. lat. conopéum, vgr. konopeîon, polog de țînțarĭ, d. kónops, țînțar; ngr. kánapés. Sofa, scaun lat și moale pe care pot ședea maĭ mulțĭ inșĭ alăturĭ.
CANAPEÁ s.f. Felie de pâine fără coajă, de grosime și formă variabile (pătrată, rotundă, triunghiulară), unsă de obicei cu unt, apoi garnisită divers; poate fi servită rece, pâinea fiind prăjită sau nu în prealabil, sau caldă, gratinată după ce a fost garnisită; fr. canapé; germ. Canapé.[1]

canapea dex

Intrare: canapea
canapea substantiv feminin