canaliza vt [At: DA / Pzi: ~zéz / E: fr canaliser] 1 A îndrepta cursul unei ape pe un canal (4). 2 (Fig) A dirija cursul unei acțiuni într-un anumit sens. 3 A dota o localitate, un sistem tehnic etc. cu canale (1) de scurgere.

CANALIZÁ, canalizez, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal (1). ♦ Fig. A dirija o acțiune într-un anumit sens. 2. A dota o localitate, un teren, un sistem tehnic etc. cu canale de scurgere. – Din fr. canaliser.

CANALIZÁ, canalizez, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal (1). ♦ Fig. A dirija o acțiune într-un anumit sens. 2. A dota o localitate, un teren, un sistem tehnic etc. cu canale de scurgere. – Din fr. canaliser.

CANALIZÁ, canalizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta cursul unui rîu pe o albie săpată în scopul navigației, al instalării de stațiuni hidrotehnice, al irigării regiunilor secetoase, al asanării terenurilor mlăștinoase sau al prevenirii inundațiilor. ♦ Fig. (Cu determinări introduse prin prep. «spre», «înspre», «către») A îndrepta, a dirija într-un anumit sens, cu un anumit scop. 2. A înzestra, a prevedea o localitate sau o cale de comunicație cu canale de scurgere pentru evacuarea diferitelor lichide, a apei întrebuințate etc. Stradă canalizată.

CANALIZÁ, canalizez, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal (1). ♦ Fig. A dirija o acțiune într-un anumit sens. 2. A prevedea o localitate sau o cale de comunicație cu canale de scurgere. – Fr. canaliser.

canalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 canalizeáză

canalizá vb., ind. prez. 1 sg. canalizéz, 3 sg. și pl. canalizeáză

CANALIZÁ vb. v. dirija, îndrepta.

CANALIZÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta (o parte dintre) apele unui râu pe o albie artificială, destinată navigației, irigării etc. 2. (Fig.) A îndrepta ceva într-un anumit sens, în vederea unui scop anumit. 3. A înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere pentru evacuarea apelor uzate. [< fr. canaliser].

CANALIZÁ vb. tr. 1. a îndrepta apele unui râu pe o albie artificială. 2. (fig.) a dirija ceva într-un anumit sens, scop. 3. a înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere. 4. a deschide un vas anatomic obstruat. (< fr. canaliser)

A CANALIZÁ ~éz tranz. 1) (cursuri de apă) A îndrepta pe un canal. 2) (localități, terenuri etc.) A înzestra cu canalizație. 3) fig. (acțiuni, activități) A orienta într-o anumită direcție. /<fr. canaliser

canalizà v. 1. a stabili canale; 2. a face un râu navigabil.

*canalizéz v. tr. (fr. canaliser). Fac canale: a canaliza o țară. Prefac un rîŭ în canal, îĭ regulez albia ca să devină navigabil orĭ să nu se maĭ reverse.

canaliza vb. v. DIRIJA. ÎNDREPTA.