canalie definitie

14 definiții pentru canalie

canálie sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 446 / P: ~li-e / Pl: ~ii/ E: it canaglio] Om ticălos.
CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. – Din it. canaglia.
CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. – Din it. canaglia.
CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvîrșește o faptă josnică, condamnabilă; mișel, infam, netrebnic, ticălos. Vreau să văd dacă ești numai canalie, sau și prost. CAMIL PETRESCU, T. II 566. Canalie nerușinată! Nu știu ce mă ține să nu-ți zdrobesc capul. CARAGIALE, O. I 137. – Pronunțat: -li-e.
CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. – It. canaglia.
canálie (-li-e) s. f., art. canália (-li-a), g.-d. art. canáliei; pl. canálii, art. canáliile (-li-i-)
canálie s. f. (sil. -li-e), art. canália (sil. -li-a), g.-d. art. canáliei; pl. canálii, art. canáliile (sil. -li-i-)
CANÁLIE s. hahaleră, pramatie, pușlama, secătură.
CANÁLIE s.f. Netrebnic, mișel, ticălos. [Gen. -iei. / cf. it. canaglia, fr. canaille].
CANÁLIE s. f. netrebnic, mișel, ticălos. (< it. canaglia, fr. canaille)
CANÁLIE ~i f. Persoană care săvârșește fapte reprobabile; mișel. [Art. canalia; G.-D. canaliei; Sil. -li-e] /<it. canaglia
canalie f. 1. gloată: în aplauzele grele ale canaliei de uliți EM.; 2. om de rând, nemernic.
*canálie f. (fr. canaille, d. it. canaglia, haĭtă de cînĭ, d. cane, cîne). Plebe, gloată de ghĭorlanĭ. Om răŭ, om mișel.
CANALIE s. hahaleră, pramatie, pușlama, secătură.

canalie dex

Intrare: canalie
canalie substantiv feminin
  • silabisire: -li-e