canalicul definitie

11 definiții pentru canalicul

canalícul sn [At: ANATOMIA, 28, ap. DA / Pl: ~e / E: fr canalicule] Nume dat canalelor (7) mici din țesuturile organismelor.
CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. – Din fr. canalicule.
CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. – Din fr. canalicule.
CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. Vasele sanguine trec prin canalicule.
CANALÍCUL, canalicule, s. n. Nume dat canalelor mici din țesuturile organismelor. – Fr. canalicule.
canalícul s. n., pl. canalícule
canalícul s. n., pl. canalícule
CANALÍCUL s.n. Canal mic aflat într-un țesut organic. [< fr. canalicule].
CANALÍCUL s. n. canal (3) mic. (< fr. canalicule, lat. canaliculus)
CANALÍCUL ~e n. biol. Canal mic aflat într-un țesut organic. /<fr. canalicule
*canalícul n., pl. e (lat. canaliculus). Anat. Canal mic (țeavă, vînă).

canalicul dex

Intrare: canalicul
canalicul substantiv neutru