camufla definitie

16 definiții pentru camufla

camuflá [At: BUL. FIL. IV, 141 / Pzi: ~léz / E: fr camoufler] 1-2 vtr A (se) ascunde vederii inamicului. 3 vt A ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată în timpul nopții. 4-5 vtr (Fig) A (se) masca.
CAMUFLÁ, camuflez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi, a ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele să nu străbată afară în timpul nopții. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Din fr. camoufler.
CAMUFLÁ, camuflez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi și a ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată afară în timpul nopții. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Din fr. camoufler.
CAMUFLÁ, camuflez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ Tranz. A acoperi o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată afară în timpul nopții. 2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Fr. camoufler.
camuflá (a ~) (-mu-fla) vb., ind. prez. 3 camufleáză
camuflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. camufléz, 3 sg. și pl. camufleáză
CAMUFLÁ vb. a masca. (~ geamurile în timp de război.)
CAMUFLÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.
A camufla ≠ a evidenția
CAMUFLÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦ tr. A acoperi (o sursă de lumină) pentru a nu putea străbate lumina în afară noaptea. 2. tr. (Fig.) A ascunde, a deghiza (un plan, o intenție, o acțiune etc.). [< fr. camoufler, cf. it. camuffare – a deghiza, a înșela].
CAMUFLÁ vb. I. refl. a (se) ascunde vederii inamicului. II. tr. 1. a acoperi orice sursă de lumină pe timp de noapte. 2. (fig.) a ascunde, a deghiza (un plan, o intenție etc.). (< fr. camoufler)
A CAMUFLÁ ~éz tranz. 1) A face să se camufleze. 2) (surse de lumină) A acoperi pentru a nu străbate în timpul nopții afară. 3) (obiective militare) A ascunde de inamic, prin diverse procedee. /<fr. camoufler
A SE CAMUFLÁ mă ~éz intranz. 1) A se ascunde pentru a nu fi descoperit de inamic. 2) A se ascunde sub aparențe înșelătoare (cu scopul de a induce în eroare); a se masca; a se deghiza; a se travesti. /<fr. camoufler
*camufléz v. tr. (fr. camoufler, it. camuffare, id.). Ascund vederiĭ dușmanuluĭ: un detașament camuflat în desiș.
CAMUFLA vb. a masca. (~ geamurile în timp de război.)
camufla vb. v. ASCUNDE. DISIMULA.

camufla dex

Intrare: camufla
camufla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fla