campus definitie

9 definiții pentru campus

cámpus sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: eg campus] Complex universitar cuprinzând construcții și dotări pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc.
CÁMPUS, campusuri, s. n. Complex universitar cuprinzând construcții și dotări pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc. – Din engl. campus.
CÁMPUS, campusuri, s. n. Complex universitar cuprinzând construcții și dotări pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc. – Din engl. campus.
cámpus (ansamblu universitar) s. n., pl. cámpusuri
cámpus s. n., pl. cámpusuri
CÁMPUS s.n. Așezare în care sunt amplasate unități de învățământ superior și locuințe pentru profesori și studenți. [< fr. campus, cf. lat. campus – câmp].
CÁMPUS s. n. ansamblu de clădiri aparținând uneia sau mai multor instituții de învățământ superior în afara orașelor. (< engl., fr. campus)
CÁMPUS ~uri n. Teren pe care este amplasată o instituție de învățământ superior cu toate dotările pentru cercetare, locuit, agrement etc. /<engl., fr. campus
cámpus s. n. (înv.; americanism) Așezare în care (în special în S.U.A.) este amplasat un institut de învățământ superior cu toate anexele sale ◊ „[...] o mulțime de scriitori nu mai fac un pas dincolo de viața campus-ului, și experiența lor e limitată fatal la specia umană universitară și la evenimentele interne ale universității care, oricât de interesante, sunt și specioase și previzibile.” R.lit. 28 III 74 p. 32. ◊ „Asupra lor [cărților] se reped nu numai studenții din campusuri, ci și gospodinele adepte ale matriarhatului conjugal.” Cont. 16 III 79 p. 8. ◊ „[...] căminiștii [...] au rămas în campusuri pentru autogospodărire.” R.l. 3 X 93 p. 9 (cuv. lat. transmis prin engl. americ. campus; cf. fr., it. campus; DMN 1958; MP 196265; D. Am.; DN3, DEX-S)

campus dex

Intrare: campus
campus substantiv neutru