campanulă definitie

13 definiții pentru campanulă

campanúlă sf [At: CAZIMIR, L. U. 23 / Pl: ~le / E: fr campanule] (Bot; reg) Clopoțel (Campanulla).
CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule.
CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule.
CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoței. Albastre campanule, în lumină, Potirul fin și-l leagănă alene. CAZIMIR, L. U. 23. Jos, pe-un vîrf de campanulă Pururea-n vibrație, Și-a oprit o libelulă Zborul plin de grație. TOPÎRCEANU, S. A. 68.
CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – După fr. campanule.
campanúlă (plantă) s. f., g.-d. art. campanúlei; pl. campanúle
campanúlă s. f., g.-d. art. campanúlei; pl. campanúle
CAMPANÚLE s. pl. v. clopoței.
CAMPANÚLĂ s.f. Plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. [< fr. campanule].
CAMPANÚLĂ s. f. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. (< fr. campanule)
CAMPANÚLĂ ~e f. Plantă erbacee, având tulpina dreaptă și înaltă și flori albastre sau violete în formă de clopot; clopoțel. /<fr. campanule
campanule s. pl. v. CLOPOȚEI.
CAMPANULA L., CAMPANULĂ, CLOPOȚEI, fam. Campanulaceae. Gen cu peste 200 specii, majoritatea vivace, restul anuale și bienale, înalte de cca 0,10-1,50 m, originare din zonele temperate ale emisferei nordice și de pe litoralul mediteranean. înflorește în iun.-sept. Frunze lanceolate, lat-lineare sau ovat-lanceolate, ovate sau ovat-oblohge, pețiolate. Flori sesile, lung- sau scurt-pețiolate, solitare sau în raceme, panicule, capitule, glomerule.

campanulă dex

Intrare: campanulă
campanulă substantiv feminin