campament definitie

14 definiții pentru campament

campamént sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr campament] 1 Instalare temporară a unei unități militare sau (pex) a unui grup de turiști, de vânători etc. pe un câmp, în corturi Si: camping (2), tabără. 2 (Ccr) Locul unde are loc instalarea Si: camping, tabără. 3 (Ccr) Obiectele necesare instalării Si: camping (4), tabără. 4 Persoanele instalate într-un campament (2) Si: camping (5), tabără.
CAMPAMÉNT, campamente, s. n. (Înv.) Instalare temporară a unei unități militare sau, p. ext., a unui grup de turiști, de vânzători etc. pe un câmp, în corturi; tabără (1); (concr.) locul unde are loc instalarea; obiectele necesare instalării – Din fr. campement.
CAMPAMÉNT, campamente, s. n. Instalare temporară a unei unități militare sau, p. ext., a unui grup de turiști, de vânători etc. pe un câmp, în corturi; tabără (1); (concr.) locul unde are loc instalarea; obiectele necesare instalării – Din fr. campement.[1]
CAMPAMÉNT, campamente, s. n. 1. Instalare provizorie a unei unități militare pe un cîmp, în corturi. Regimentul se pregătește de campament. Trupa se găsește in campament. 2. Locul unde s-a instalat, în corturi, o armată. V. tabără, bivuac. Campamentul regimentului de artilerie se întinde la nord-vest de liziera pădurii. 3. Totalitatea obiectelor necesare pentru instalarea în cîmp a unei unități militare. În mîinile armatei populare a căzut întregul campament, al inamicului.
CAMPAMÉNT, campamente, s. n. Instalare temporară a unei unități militare sau, p. ext., a unui grup de turiști, de vânători etc. pe un câmp, în corturi; (concr.) locul unde are loc instalarea; obiectele necesare instalării – După fr. campement.
campamént (înv.) s. n., pl. campaménte
campamént s. n., pl. campaménte
CAMPAMÉNT s. (MIL.) lagăr, tabără, (înv.) sălaș, tabie. (~ al unui regiment.)
CAMPAMÉNT s.n. Staționare într-un loc (plat), în corturi, a unei unități militare sau (p. ext.) a unor turiști, vânători etc. ♦ Loc unde s-a instalat o unitate militară în corturi. ♦ Materiale folosite pentru o asemenea operație militară. [< fr. campement].
CAMPAMÉNT s. n. instalație temporară în corturi, a unei unități militare, a unor turiști etc. (< fr. campement)
CAMPAMÉNT ~e n. 1) Popas al unor grupe de oameni (turiști, vânători, sportivi etc.). 2) Popas într-o localitate a unei trupe militare în marș; cantonament; bivuac; tabără; lagăr. 3) Inventar folosit pentru o asemenea staționare. /<fr. campement
campament n. teren ocupat de o armată pe un câmp.
*campamént n., pl. e (fr. campement, it. campamento). Acțiunea de a campa. Locu campăriĭ, tabără, lagăr.
CAMPAMENT s. (MIL.) lagăr, tabără, (înv.) sălaș, tabie. (~ al unui regiment.)

campament dex

Intrare: campament
campament substantiv neutru