campadură definitie

10 definiții pentru campadură

campadúră sf vz capandură
CAMPADÚRĂ, campaduri, s. f. (Rar) Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, prin care iese fumul. – Et. nec.
CAMPADÚRĂ, campaduri, s. f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul. – Et. nec.
CAMPADÚRĂ, campaduri, s. f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul.
campadúră (rar) s. f., g.-d. art. campadúrii; pl. campadúri
campadúră s. f., g.-d. art. campadúrii; pl. campadúri
CAMPADÚRĂ s. (reg.) bagea, bageacă, cubea, cucumea, cucuvaie, fumar, hogeag, marghioță, ursoaie, ochiul podului. (Prin ~ iese fumul din unele case țărănești arhaice.)
campadúră (campadúri), s. f. – Fumar. Origine necunoscută. Este cuvînt folosit puțin, și chiar incert.
campadură f. ochiul podului pe unde iese fumul (la o casă țărănească). [Cf. provențal escampadouiro, locul de revărsare a unui canal, a apei de la moară (v. fântână 5)].
CAMPADU s. (reg.) bagea, bageacă, cubea, cucumea, cucuvaie, fumar, hogeag, marghioță, ursoaie, ochiul podului. (Prin ~ iese fumul în unele case țărănești arhaice.)

campadură dex

Intrare: campadură
campadură substantiv feminin