camion definitie

18 definiții pentru camion

camión sn [At: M. CHIRIȚESCU, CONV. LIT. 451, ap. DA / P: ~mi-on / Pl: ~oane / E: fr camion] 1 (Asr) Vehicul rutier cu tracțiune animală, prevăzut cu o platformă și folosit pentru transport. 2 Autocamion.
CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul rutier cu tracțiune animală, prevăzut cu o platformă și folosit pentru transport. [Pr.: -mi-on] – Din fr. camion.
CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul rutier cu tracțiune animală, prevăzut cu o platformă și folosit pentru transport. [Pr.: -mi-on] – Din fr. camion.
CAMIÓN, camioane, s. n. Vehicul cu tracțiune animală sau mecanică (v. autocamion), prevăzut cu platformă și folosit pentru a transporta cantități mari de diferite produse, sau de oameni. Camionul a început să huruie. SAHIA, N. 92. Din camioane începură a se prăvăli pachete de oameni, salvîndu-se la întîmplare pe cîmp. SADOVEANU, M. C. 104. – Pronunțat: -mi-on.
CAMIÓN, camioane, s. n. Autocamion. ♦ Vehicul cu tracțiune animală, prevăzut cu platformă și folosit pentru transport. – Fr. camion.
camión (-mi-on) s. n., pl. camioáne
camión s. n. (sil. -mi-on), pl. camioáne
CAMIÓN s. v. autocamion.
CAMIÓN s.n. Vehicul prevăzut cu o platformă și folosit la transporturi. ♦ Autocamion. [Pron. -mi-on. / < fr. camion].
CAMIÓN s. n. 1. autocamion. 2. vehicul cu tracțiune animală, pentru transportul de mărfuri sau de materiale. (< fr. camion)
camión (camioáne), s. n. – Autocamion. Fr. camion. – Der. camionagiu, s. m.; camionaj, s. n. (transport cu camionul), din fr. camionnage; camionar, s. m. (camionagiu; muncitor care încarcă și descarcă un camion); camionetă, s. f., din fr. camionnette.
CAMIÓN ~oáne n. 1) Autovehicul prevăzut cu caroserie deschisă, folosit pentru transportarea încărcăturilor; autocamion. 2) înv. Vehicul cu tracțiune animală, prevăzut cu platformă și folosit la transportul mărfurilor. [Sil. -mi-on] /<fr. camion
camion n. car lat și scund pentru descărcatul ușor.
*camión n., pl. oane (fr. camion). Trăsură pe arcurĭ foarte joasă cu patru roate micĭ, întrebuințată maĭ ales la dus mobile. V. cotĭugă.
CAMION s. autocamion. (A cărat mobila cu un ~.)
camión-cistérnă s. n. Camion care servește la transportul lichidelor ◊ „Un camion-cisternă conținând 22500 litri de whisky a fost furat la Montreal, în timp ce șoferul vehiculului dormea într-un motel.” R.l. 8 III 67 p. 6. ◊ „A fost nevoie de 19 ore de efort deosebit din partea pompierilor [...] pentru a transborda conținutul vagonului deteriorat în camioane-cisterne.R.l. 3 VII 76 p. 6. ◊ „Explozia unui camion-cisternă care transporta propan pe autostrada trans-canadiană [...]” R.l. 19 X 84 p. 6; v. și I.B. 13 VI 73 p. 4, R.l. 16 V 74 p. 6, 12 VII 78 p. 6 (din camion + cisternă, după fr. camion-citerne; PR 1949; FC I 47; DT)
camión-platfórmă s. n. Camion cu partea din spate alcătuită dintr-o platformă ◊ „Recent, a fost încercată rezistența Podului Lukeukiao [...] din timpul dinastiei Kin (1115 1234). Mai întâi l-a traversat un camion-platformă cu o încărcătură de 400 de tone.” R.l. 30 VIII 77 p. 6 (din camion + platformă, după fr. camion à plateforme; DT)
camión-școálă s. n. Camion care servește drept școală (la școala de șoferi) ◊ „Au dosit camionul-școală într-un boschet și au încercat să-și facă «plinul».” Sc. 26 V 77 p. 2 (din camion + școală)

camion dex

Intrare: camion
camion substantiv neutru
  • silabisire: -mi-on