cambium definitie

2 intrări

15 definiții pentru cambium

cámbiu sn [At: ENC. AGR. / V: ~ ium / E: ger Kambium] Țesut vegetal din zona generatoare (cambială), care asigură creșterea secundară, în grosime, a tulpinii și a rădăcinii.
cámbium sn vz cambiu
CÁMBIU s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium.
CÁMBIUM s. n. v. cambiu.
CÁMBIU s. n. Țesut vegetal din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. [Var.: cámbium s. n.] – Din germ. Kambium, fr. cambium.
CÁMBIUM s. n. v. cambiu.
CÁMBIUM s. n. (La arbori) Țesut din zona generatoare, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii. – Germ. Kambium.
cámbiu [biu pron. bĭu] s. n., art. cámbiul
cámbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. cámbiul
CÁMBIU s.n. v. cambium.
CÁMBIUM s.n. (La arbori) Țesut vegetal tânăr, în formație, aflat între coajă și alburn. [Pron. -bi-um, pl. -muri, var. cambiu s.n. / < fr. cambium].
CÁMBIU s. n. țesut vegetal tânăr, constituind zona generatoare libero-lemnoasă din rădăcină și tulpină. (< fr. cambium)
CÁMBIU n. Țesut vegetal tânăr care asigură creșterea, în grosime, a tulpinii și a rădăcinii plantelor. /<fr. cambium, germ. Kambium
*cámbiŭ n. (it. cámbio). Bot. Țesut vegetal mucilaginos pe cale de formațiune între scoarță și lemnu planteĭ.
CÁMBIU (< fr. {i}) s. n. Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii.

cambium dex

Intrare: cambiu
cambium
cambiu substantiv neutru
  • pronunție: -biu pr. -bĭu
Intrare: cambium
cambium