13 definiții pentru camătă
cámătă sf [At: CORESI, EV. 7/15 / Pl: ~mete / E: vsl кaнaтa] Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut. CÁMĂTĂ, camete,
s. f. Dobândă (excesivă) încasată de cămătar pentru sumele date cu împrumut. – Din
sl. kamata. CÁMĂTĂ, camete,
s. f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut. – Din
sl. kamata. CÁMĂTĂ, camete,
s. f. (În orînduirile sociale bazate pe exploatare) Dobîndă mare pe care o ia cămătarul pentru banii împrumutați cuiva. Și pe tine te perpelește pe jăratec, ai?... Îi învăț eu minte să mai ia camătă. DUMITRIU, B. F. 32.
CÁMĂTĂ, camete,
s. f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul. – Slav (
v. sl. kamata <
gr.).
cámătă s. f.,
g.-d. art. cámetei;
pl. cámete
CÁMĂTĂ s. (FIN.) dobândă, procent, (înv. și reg.) mită, (reg.) mâzdă, (înv.) aslam, interes, uzură. (~ luată de cămătar pentru banii împrumutați cuiva.) cámătă (cámete), s. f. – Dobîndă pentru împrumut.
Ngr. ϰάματος (Roesler 568; Meyer 169; Murnu 9; Pușcariu, Lr., 260; Sandfeld 18);
cf. sl. kamata,
alb. kametë,
mag. kamat. După Edelspacher, 15,
mag. kómota se explică prin
rom. CÁMĂTĂ ~ete f. înv. Dobândă (excesivă) încasată de cămătar. /<sl. kamata camătă f. dobândă mai presus de taxele legale. [Gr. bizantin KÀMATOS].
cámătă f., pl. ete (vsl. kámata, kámato, dobîndă, d. mgr. și ngr. kámatos, muncă, cîștig, d. kámno, lucrez). Defav. Uzură, cîștig din banĭ dațĭ cu împrumut. V.
aslam. CAMĂTĂ s. (FIN.) dobîndă, procent, (înv. și reg.) mită, (reg.) mîzdă, (înv.) aslam, interes, uzură. (~ luată de cămătar pentru banii împrumutați cuiva.) Camătă dex online | sinonim
Camătă definitie
Intrare: camătă
camătă substantiv feminin