camătă definitie

13 definiții pentru camătă

cámătă sf [At: CORESI, EV. 7/15 / Pl: ~mete / E: vsl кaнaтa] Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut.
CÁMĂTĂ, camete, s. f. Dobândă (excesivă) încasată de cămătar pentru sumele date cu împrumut. – Din sl. kamata.
CÁMĂTĂ, camete, s. f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut. – Din sl. kamata.
CÁMĂTĂ, camete, s. f. (În orînduirile sociale bazate pe exploatare) Dobîndă mare pe care o ia cămătarul pentru banii împrumutați cuiva. Și pe tine te perpelește pe jăratec, ai?... Îi învăț eu minte să mai ia camătă. DUMITRIU, B. F. 32.
CÁMĂTĂ, camete, s. f. Dobândă (excesivă) pe care o ia cămătarul. – Slav (v. sl. kamata < gr.).
cámătă s. f., g.-d. art. cámetei; pl. cámete
cámătă s. f., pl. cámete
CÁMĂTĂ s. (FIN.) dobândă, procent, (înv. și reg.) mită, (reg.) mâzdă, (înv.) aslam, interes, uzură. (~ luată de cămătar pentru banii împrumutați cuiva.)
cámătă (cámete), s. f. – Dobîndă pentru împrumut. Ngr. ϰάματος (Roesler 568; Meyer 169; Murnu 9; Pușcariu, Lr., 260; Sandfeld 18); cf. sl. kamata, alb. kametë, mag. kamat. După Edelspacher, 15, mag. kómota se explică prin rom.
CÁMĂTĂ ~ete f. înv. Dobândă (excesivă) încasată de cămătar. /<sl. kamata
camătă f. dobândă mai presus de taxele legale. [Gr. bizantin KÀMATOS].
cámătă f., pl. ete (vsl. kámata, kámato, dobîndă, d. mgr. și ngr. kámatos, muncă, cîștig, d. kámno, lucrez). Defav. Uzură, cîștig din banĭ dațĭ cu împrumut. V. aslam.
CAMĂTĂ s. (FIN.) dobîndă, procent, (înv. și reg.) mită, (reg.) mîzdă, (înv.) aslam, interes, uzură. (~ luată de cămătar pentru banii împrumutați cuiva.)

camătă dex

Intrare: camătă
camătă substantiv feminin