calvinism definitie

13 definiții pentru calvinism

calvinísm sn [At: RUSSO, S. 78 / Pl: (nob) ~ e / E: fr calvinisme] 1 Doctrină protestantă întemeiată, în secolul al XVI-lea, de I. Calvin. 2 Biserica calvină.
CALVINÍSM s. n. 1. Teologia lui J. Calvin și a discipolilor săi. 2. Învățătura și practicile desprinse din lucrările lui J. Calvin, caracteristice Bisericii reformate și celei prezbiteriene. – Din fr. calvinisme.
CALVINÍSM s. n. Doctrină protestantă întemeiată în sec. XVI de Calvin. – Din fr. calvinisme.
CALVlNÍSM s. n. Cult religios protestant, întemeiat în secolul al XVI-lea de Calvin. De unde a pornit împotrivirea biruitoare în contra calvinismului, de acolo trebuie să pornească și reacția mîntuitoare în contra scolasticăi latinești. RUSSO, O. 74.
CALVINÍSM s. n. Cult religios protestant, întemeiat în secolul al XVI-lea de Calvin. – Fr. calvinisme.
calvinísm s. n.
calvinísm s. n.
CALVINÍSM s.n. Cult religios protestant, întemeiat în sec. XVI de Calvin, care suprimă complet ceremoniile și reduce sfintele taine la botez și cuminecătură, sub steagul căruia burghezia dintr-o serie de țări vest-europene a luptat în sec. XVI și XVII împotriva aristocrației feudale și catolicismului. [Cf. fr. calvinisme].
CALVINÍSM s. n. cult religios protestant care suprimă complet ceremoniile și reduce sfintele taine la botez și cuminecătură. (< fr. calvinisme)
CALVINÍSM n. Doctrină religioasă întemeiată de reformatorul Calvin în sec. XVI, care a dat naștere protestantismului în Franța. /<fr. calvinisme
calvinism n. doctrina lui Calvin. Ea se deosebește de celelalte doctrine protestante prin suprimarea completă a ceremoniilor (cultul sfinților și al moaștelor, al icoanelor și chiar al crucii, considerate ca idolatrie), prin negațiunea absolută a tradițiunii, prin dogma predestinațiunii (nu e liber arbitru) și prin reducerea sfintelor taine la botez și cuminecătură. V. protestantism.
*calvinízm n. Doctrina religioasă a luĭ Calvin. – Calvinizmu e o sectă religioasă care se distinge pin originea democratică pe care o atribue autoritățiĭ religioase. El suprimă crucea, sfințiĭ, moaștele, icoanele, tradițiunea și liberu arbitriŭ și admite numaĭ dogma predestinațiuniĭ, botezu și împărtășirea. Calviniștiĭ au fost numițĭ în Francia hughenoțĭ. Această sectă e răspîndită pin Elveția, Olanda, Scoția și Ungaria. Există pin România sate numite Calvinĭ, probă că odinioară aŭ fost locuite de Ungurĭ calviniștĭ. Calvin e autoru Instituțiuniĭ Creștineștĭ, o foarte însemnată carte a vechiĭ literaturĭ franceze.
CALVINISM (< fr.) s. n. Doctrină protestantă întemeiată de J. Calvin; formulată în „Instituția religiei creștine”. C. acceptă ca sursă unică a credinței Sf. Scriptură; reține din taine numai botezul și împărtășania, dar respinge atît transsubtanțiația romană cît și consubstanțiația lutherană; recunoaște predestinarea absolută și grația divină irezistibilă. C. susține întoarcerea la simplitatea creștinismului primitiv și respinge ierarhia ecleziastică. Răspîndit în țări din Europa și America.

calvinism dex

Intrare: calvinism
calvinism substantiv neutru