calomfir definitie

2 intrări

13 definiții pentru calomfir

calomfir sm [At: SEVASTOS, N. 83 / V: ~lam~, ~of~, ~onf~, ~onhir, caramfil, caramfi sf caranfínă sf caranfír, caranhíl, (reg) corofir / Pl: ~i / E: bg кaлoфep] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee, perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale, compuse și florile galbene Si: (reg) bumbișor, busuiocul fetelor, calapăr (1), dumbravnic, izma-maicei-preceste, smirnă, spiculețe, venice (Chrysanthemum balsamita). 2 (Îf calamfir, caramfil, caramfilă, caranfil) Garoafa (Dianthus caryophyllus). 3 (Îf caramfil) Garofiță (2) (Dianthus carthusianorum). 4 (Îaf) Garofiță (3) Planta Dianthus chinensis.
CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.
CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee perenă, aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene; calapăr (Chrysanthemum balsamita). – Din bg. kalofer.
CALOMFÍR, calomfiri, s. m. Plantă erbacee aromatică, din familia compozeelor, cu tulpina catifelată, cu frunzele ovale și florile galbene; este cultivată pentru mirosul ei plăcut, mai ales prin grădinile de la țară (Tanacetum balsamita); calapăr. Mir și trandafir, Verde calomfir. PĂSCULESCU, L. P. 42. Rupeți fir De calomfir Ș-o steblă de busuioc, TEODORESCU, P. P. 16. – Variante: calofír (TEODORESCU, P. P. 17), caramfíl (SEVASTOS, N. 83) s. m.
CALOMFÍR calomfiri, s. m. Plantă erbacee aromatică, cu tulpina catifelată, frunzele ovale compuse și florile galbene (Tanacetum balsamita). – Bg. kalofer.
calomfír s. m., pl. calomfíri
calomfír s. m., pl. calomfíri
CALOMFÍR s. (BOT.; Chrysanthemum balsamita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste.
calomfír (calomfíri), s. m. – Varietate de crizantemă (Tanacetum balsamita). – Var. calonfir, caranfil, calofir, calapăr. – Mr. cărănfil, mr. cărănfile. Gr. ϰαρυάφυλλον sau ngr. ϰαρυοφύλλι, ϰαλάφυλλον; cf. tc., alb. karanfil, bg. kalofer, sb. kaloper, rus. kalufer. Var. reprezintă împrumuturi directe din bg. sau din sb.
CALOMFÍR ~i m. Plantă erbacee perenă aromatică, având tulpina catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ. /<bulg. kalofer
calomfir m. plantă aromatică cu flori galbene (Tanacetum balsamita). [Bulg. KALANFIR].
CALOMFIR s. (BOT.; Chrysanthemum balsamita) (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste.
CALOMFIR subst., plantă zisă și calapăr. Calomfir/a f. (Ard; RS); -escu, R. (IO 107) sau Calofir/escu, R., post. (17 B IV 6); -ești s. 2. Caranfil (Arh; Bîr I) variantă a subst. calo(m)fir < arab. karanfyl, aceeași plantă.

calomfir dex

Intrare: calomfir
calomfir substantiv masculin
Intrare: Calomfir
Calomfir