calofilie definitie

8 definiții pentru calofilie

calofilíe sf [At: CONTEMPORANUL, nr. 104, 5/3, ap. DA ms / Pl: ~ii / E: fr callophilie] (Lit) 1 Tendință de a da expresiei literare o atenție deosebită sau excesivă Si: calofilism (1). 2 Expresie (extrem sau excesiv de) cizelată Si: calofilism (2).
CALOFILÍE s. f. Tendință de a da expresiei literare o atenție deosebită sau excesivă; expresie (extrem sau excesiv de) cizelată într-o operă literară; calofilism. – Calofil + suf. -ie.
CALOFILÍE s. f. (Lit.) Tendință de a da expresiei literare o atenție deosebită sau excesivă; expresie (extrem sau excesiv de) cizelată într-o operă literară; calofilism. – Calofil + suf. -ie.
calofilíe s. f., g.-d. art. calofilíei
CALOFILÍE s. (LIT.) calofilism. (~ oglindită într-un roman.)
CALOFILÍE s.f. Preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic, fără substanță, dar cu virtuți formale în opera de artă. [Cf. fr. callophilie < gr. kallos – frumos, philia – dragoste].
CALOFILÍE s. f. preocupare de a folosi în opera de artă frumosul decorativ, în dauna conținutului; calofilism. (< calofil + -ie)
CALO- „frumos, simetric”. ◊ gr. kallos „frumusețe” > fr. callo-, engl. id. > rom. calo-. □ ~fil1 (v. -fil1), adj., iubitor de frumos; ~fil2 (v. -fil2), adj., cu frunze simetrice; ~filie (v. -filie1), s. f., preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare patologică pentru propria-i frumusețe; ~podiu (v. -podiu), s. n., bractee mare care învelește unele inflorescențe; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de fotografiere, care utilizează clorura de argint ca sensibilizator și clorura de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare.

calofilie dex

Intrare: calofilie
calofilie substantiv feminin