calma definitie

2 intrări

35 definiții pentru calma

calm1, ~ă [At: CARAGIALE, M. 325 / Pl: ~i, ~ e / E: fr calme] 1 a (D. natură) Care se află în stare de liniște deplină Si: liniștit. 2 sn (Îs) ~ ecuatorial Zonă îngustă, de o parte și de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe și ploi abundente. 3 sn (Îs) ~ tropical Zonă aflată între zona alizeelor și zona vânturilor dominante de vest. 4 sn (Îs) ~ plat Stare a mării în care aceasta nu are ondulații. 5 a (D. procese) Care se desfășoară liniștit. 6-8 a (D. oameni, d. manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește Si: cumpănit, liniștit, stăpânit. 9 a (Pex) Imperturbabil. 10 sn Stare de liniște deplină a atmosferei. 11-12 sn Stăpânire de sine în acțiune, în vorbire Si: sânge rece, tact. 13 sn Pace sufletească.
calm2 sm [At: PANȚU, PL 2 / Pl: ~i / E: ns cf calmuz] (Bot; reg) 1 Obligeană (Acorus calamus). 2 Pipirig (Juncus effusus).
calmá vtr [At: DA / Pzi: ~ méz / E: fr calmer] 1-2 A (se) liniști.
CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ♦ (Despre procese) Care se desfășoară liniștit. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, flegmatic, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniște deplină a atmosferei. ◊ Calm ecuatorial = zonă situată între limitele ecuatoriale ale alizeelor, cu presiune atmosferică scăzută, temperaturi constante și precipitații zilnice sub formă de averse. Calm tropical = zonă cu presiune atmosferică ridicată, aflată în partea centrală a brâurilor anticiclonice subtropicale. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulații. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact. ♦ Pace sufletească. – Din fr. calme.
CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. – Din fr. calmer.
CALM, -Ă, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ◊ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte și de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe și ploi abundente. Calm tropical = zonă aflată între zona alizeelor și cea a vânturilor dominante de vest. Calm plat = stare a mării în care aceasta nu are ondulații. ♦ (Despre procese) Care se desfășoară liniștit. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; stăpânit, cumpănit, liniștit; p. ext. potolit, domol, așezat, flegmatic, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniște deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece, tact în acțiuni, în vorbire. ♦ Pace sufletească, lipsă de frământări. – Din fr. calme.
CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. – Din fr. calmer.
CALM2, -Ă, calmi, -e, adj. 1. (Despre natură) în stare de liniște deplină, de repaus, fără zgomot și fără mișcare, lipsit de orice agitație. Și-n calmul azur un nour – o pată – Aduce aminte de zgură. BENIUC, V. 100. Tremură din val în val Seara limpede și calmă. LESNEA, I. 107. 2. (Despre persoane, despre manifestările și despre stările lor sufletești) Care se stăpînește, care nu-și pierde firea, care nu-și iese din sărite; domol, potolit, așezat. Foarte calm, pune mîna pe clanță și deschide. SEBASTIAN, T. 344. Realismul d-lui Jean Part, prin, observația calmă, prin lipsa de acumulare excesivă de detalii și mai cu samă prin stil are un caracter clasic. IBRĂILEANU, S. 90. ♦ (Despre viața omului) Lipsit de agitație, fără griji și neplăceri, fără preocupări febrile și emoții. În atîtea rînduri mi-o închipuisem cu părul alb, într-o bătrînețe calmă și înțeleaptă. BOGZA, C. O. 5. ♦ (Despre un bolnav) Care s-a liniștit, care nu mai e agitat, care suferă mai puțin. Bolnavul este astăzi mult mai calm decît ieri.
CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. A se liniști, a se potoli, a se astîmpăra. ◊ Tranz. Compresele cu apă rece i-au calmat durerea de cap.
CALM2, -Ă, calmi, -e, adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de liniște deplină. ♦ Fig. (Despre viața omului) Care are o desfășurare liniștită. 2. (Despre oameni, despre manifestările și stările lor sufletești) Care se stăpânește; p. ext. potolit, domol. – Fr. calme.
CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. – Fr. calmer.
calm1 adj. m., pl. calmi; f. cálmă, pl. cálme
calmá (a ~) vb., ind. prez. 3 calmeáză
calm adj. m., pl. calmi; f. sg. cálmă, pl. cálme
calmá vb., ind. prez. 1 sg. calméz, 3 sg. și pl. calmeáză
CALM adj., s. 1. adj. domol, liniștit, pașnic, potolit, stăpânit, temperat. (Om ~.) 2. adj. flegmatic, imperturbabil, placid. (O fire ~.) 3. s. flegmă, imperturbabilitate, placiditate. (~ul unui om flegmatic.) 4. adj. calmat, domolit, liniștit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 5. s. v. cumpăt. 6. s. v. astâmpăr. 7. adj. domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 8. s. v. liniște. 9. adj. v. liniștit. 10. adj. liniștit, tăcut. (Pe aleile ~.) 11. adj. v. ușor.
CALMÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmânia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 4. a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 5. v. liniști. 6. v. atenua.
Calm ≠ agitat, alarmat, aprig, dezechilibrat, furios, neliniștit, tulburat, violent, zbucium, frământat, îngrijorat, înfuriat, trepidant, zbuciumat, neliniște, furie
A (se) calma ≠ a (se) agita, a (se) alarma, a (se) tulbura, a (se) zbuciuma
A calma ≠ a agasa, a ațâța
A se calma ≠ a se ațâța
CALM s.n. 1. Stare de lipsă a oricărei mișcări; liniște deplină. ♦ Încetare a vântului. ♦ (La pl.) Zone oceanice în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe și au direcții variate. 2. Stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. // adj. 1. În stare de liniște deplină, lipsit de agitație. 2. Stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].
CALMÁ vb. I. tr., refl. A (se) liniști, a (se) potoli; a (se) astâmpăra. [Cf. fr. calmer, it. calmare].
CALM, -Ă I. adj. 1. în stare de liniște deplină. 2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. II. s. n. 1. stare de nemișcare; liniște deplină. ♦ ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente. ◊ zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe. 2. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. (< fr. calme)
CALMÁ vb. tr., refl. a (se) liniști, a (se) potoli. (< fr. calme)
CALM1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre natură) Care se caracterizează prin lipsă de agitație; care se află în stare de liniște deplină. 2) (despre persoane) Care își stăpânește sentimentele și acțiunile; stăpân pe sine. 3) (despre sentimente și manifestări ale oamenilor) Care denotă stăpânire de sine; caracterizat prin cumpănire. /<fr. calme
A CALMÁ ~éz tranz. A face să se calmeze. /<fr. calmer
A SE CALMÁ mă ~éz intranz. A deveni calm; a ajunge în stare de liniște; a se liniști; a se potoli; a se astâmpăra; a se alina. /<fr. calmer
calm a. liniștit. ║ n. încetare totală a vântului, liniște.
calmà v. a liniști.
*calm, -ă adj. (fr. calme, d. it. calmo). Potolit, liniștit: om calm, mare calmă. S. n., pl. urĭ (fr. calme, d. it. calma). Liniște (în natură orĭ în suflet): calmu apelor, a-țĭ păstra calmu.
*calméz v. tr. (fr. calmer, d. it. calmare). Potolesc, alin, liniștesc: a calma marea, durerea, sufletu.
CALM adj., s. 1. adj. domol, liniștit, pașnic, potolit, stăpînit, temperat. (Om ~.) 2. adj. flegmatic, imperturbabil, placid. (Om ~.) 3. s. flegmă, imperturbabilitate, placiditate. (~ unui om flegmatic.) 4. adj. calmat, domolit, liniștit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 5. s. cumpăt, fire, stăpînire, (înv.) stăpînie, (fig.) sînge rece, (rar fig.) răceală. (Te rog să nu-ți pierzi ~.) 6. s. astîmpăr, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă, (înv. și pop.) tihneală, (înv. și reg.) paos, răzbun, (reg.) potol, stare, (înv.) așezare, așezămînt, odihneală, păciuire, răsuflare, (fig.) destindere, senin, seninătate. (Sufletul nu-și mai află ~.) 7. adj. domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 8. s. acalmie, liniște, pace, tăcere, (înv. și reg.) paos, (înv.) lin, liniștire, molcomire. (Stare de ~ deplin în natură.) 9. adj. lin, liniștit, netulburat, tihnit, (fig.)senin, (înv. fig.) seninos. (Viață ~.) 10. adj. liniștit, tăcut. (Pe aleile ~.) 11. adj. blînd, domol lin, liniștit, moderat, molcom, potolit, ușor. (Ploaie ~; vînt ~.)
CALMA vb. 1. a (se) astîmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 2. a (se) alina, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. si pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 3. a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 4. a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) stăpîni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 5. a se domoli, a se liniști, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera din casă s-a mai ~.) 6. a (se) atenua, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)
CALM. Subst. Calm, liniște, liniște sufletească; ataraxie, eutimie (livr.); tihnă, tihnire (înv.), tihneală (înv.), pace. Răbdare, paciență (livr.). Potolire, potoleală (rar), calmare; domolire (rar), pacificare (rar), liniștire, ogoire, alinare, ostoire (înv., pop.); acalmie (fig.). Echilibru (fig.), cumpăt, cumpătare, cumpănire (fig.); astîmpăr, stăpînire de sine, abținere, imperturbabilitate (rar), placiditate, impasibilitate (livr.); seninătate (fig.), seninețe (fig., rar). Adj. Calm, liniștit, ogoit, lin, tihnit, pașnic, pacific (înv.), domol, potolit, odihnit (înv.). Cumpătat, cumpănit, ponderat, calculat, măsurat (fig.), echilibrat (fig.), astîmpărat, stăpînit, cu stăpînire de sine, sînge rece, reținut, așezat, cuminte, imperturbabil, placid, impasibil (livr.). Liniștit, potolit, domolit, împăcat, temperat, cumințit. Calmant, sedativ, tranchilizant, liniștitor, potolitor (rar), odihnitor. Vb. A fi calm, a fi liniștit. A se calma, a se liniști, a se ogoi (pop.), a se ostoi (pop.), a-i veni (cuiva) inima la loc. A se alina, a se împăca, a se potoli, a se tempera, a se domoli; a se astîmpăra, a se îmblînzi, a se cuminți, a-i veni (cuiva) mințile acasă; a-și găsi tihna. A alina, a ogoi (pop.), a ostoi (pop.), a calma, a pacifica (rar), a liniști, a potoli, a împăca, a domoli, a pondera, a astîmpăra, a tempera, a modera, a struni, a cuminți. Adj. Cu calm, cu sînge rece, fără grabă; în liniște (tihnă, pace). Încet, alin (rar), moderato. V. consolare, încetineală, odihnă, pace, renunțare, stăpînire de sine, temperament.

calma dex

Intrare: calm (adj.)
calm 1 adj. adjectiv
Intrare: calma
calma verb grupa I conjugarea a II-a