calitativ definitie

13 definiții pentru calitativ

calitatív, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr qualitatif lat qualitativus] 1-2 av, a (Într-un mod) care ține de calitate (1). 3 a (Îs) Analiză ~ ă Determinarea naturii chimice a unei substanțe. 4 (Îas) Determinarea componenților chimici ai unei substanțe.
CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitate (1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificarea componenților unei substanțe. – Din fr. qualitatif, lat. qualitativus.
CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitate (1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificarea componenților unei substanțe. – Din fr. qualitatif, lat. qualitativus.
CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. Referitor la calitate (1); care ține de calitatea, esența, natura lucrurilor. Deosebiri calitative. ▭ Trecerea de la o stare calitativă a limbii la o altă stare calitativă nu s-a făcut pe calea exploziei, pe calea nimicirii dintr-o dată a vechiului și a construirii noului, ci pe calea acumulării treptate și îndelungate a elementelor noii calități, a noii structuri a limbii, pe calea dispariției treptate a elementelor calității vechi. STALIN, PROBL. LINGV. 24. În mișcarea de eliberare națională au intervenit schimbări calitative de o însemnătate istorică. Conducerea mișcării de eliberare îi revine proletariatului, condus de partidul său comunist, ceea ce constituie chezășia desfășurării consecvente a mișcării de eliberare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 43. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. Salt calitativ v. salt. ◊ (Adverbial) Acest lucru este calitativ superior.
CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitatea (1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. – Fr. qualitatif (lat. lit. qualitativus).
calitatív adj. m., pl. calitatívi; f. calitatívă, pl. calitatíve
calitatív adj. m., pl. calitatívi; f. sg. calitatívă, pl. calitatíve
Calitativ ≠ necalitativ
CALITATÍV, -Ă adj. (Adesea adv.) Referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. [Cf. fr. qualitatif].
CALITATÍV, -Ă adj. (și adv.) referitor la calitate (1); aparținând esenței, naturii lucrurilor. ♦ analiză ~ă = determinarea naturii chimice a unei substanțe. (< fr. qualitatif, lat. qualitativus)
CALITATÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial Care ține de calitate; propriu calității. ◊ Analiză ~ă determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificare a componenților unei substanțe. /<lat. qualitativus, fr. qualitatif
calitativ a. relativ la calitate: analiză calitativă.
*calitatív, -ă adj. (mlat. qualitativus). Relativ la calitate: analiză calitativă. Adj. Armată puternică cantitativ și calitativ.

calitativ dex

Intrare: calitativ
calitativ adjectiv