calit definitie

42 definiții pentru calit

călí [At: DOSOFTEI, PS. 148 / Pzi: ~lésc / E: vsl кaлити] 1-2 vtr A (se) mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă Si: a (se) oțeli. 3 vt A încălzi fierul ca să poată fi lipit de alt fier Si: a fierbe. 4-5 vtr (Fig) A (se) face puternic, rezistent Si: a (se) întări, a (se) oțeli. 6-7 vtr A (se) prăji în grăsime un aliment, în special varza. 8 vt (Fig) A trage pe sfoară Si: a înșela, a păcăli, a potcovi. 9 vt (Reg) A fura. 10 vr (Gmț) A se îmbăta puțin Si: a se afuma, a se ameți, a se chercheli, a se pili.
călít1 sn [At: ȘEZ. IX, 127 / Pl: ~uri / E: căli] Călire (1).
călít2, ~ă a [At: I. CR. III, 228 / Pl: ~iți, ~e / E: căli] 1 (D. metale) Întărit prin călire (1). 2 (D. oameni) Întărit. 3 (D. alimente) Prăjit în grăsime.
CĂLÍ, călesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă; a oțeli. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) consolida, a (se) oțeli. II. Tranz. A prăji în grăsime un aliment, în special varza. – Din sl. kaliti.
CĂLÍT1 s. n. Călire. – V. căli.
CĂLÍT2, -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) Întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli.
CĂLÍ, călesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă; a oțeli. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) consolida, a (se) oțeli. II. Tranz. A prăji în grăsime un aliment, în special varza. – Din sl. kaliti.
CĂLÍT1 s. n. Călire. – V. căli.
CĂLÍT2, -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) Întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli.
CĂLÍ2, călesc, vb. IV. Tranz. A prăji în grăsime (un aliment, în special varza).
CĂLÍ1, călesc, vb. IV. Tranz. 1. A mări duritatea și rezistența unui metal(în special a fierului și a oțelului) prin răcire după o încălzire la temperatură înaltă; a face mai rezistent un metal prin călire. Eu îți dau securi călite Doar în apă ne-ncepută, apă vie de izvor. DAVILA., V. V. 87. Nu e paloș de fier, Călit de vrun săbier. TEODORESCU, P. P. 571. ◊ Refl. pas. «Așa s-a călit oțelul», de N. Ostrovski. 2. Fig. A întări, a oțeli. Un soi de viteji Cum numai partidul călește! DEȘLIU, M. 72. Strașnică toamnă! înviorează, călește puteri ostenite. TOMA, C. V. 396. ◊ Refl. Eroicul Partid Comunist al Uniunii Sovietice, cea mai strălucită brigadă de șoc a mișcării muncitorești mondiale, s-a creat și s-a călit în condițiile luptei neîmpăcate împotriva dușmanilor clasei muncitoare și ai socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 31. Puterea de rezistență a tînărului stat sovietic la asaltul lumii capitaliste, împletită cu puterea lui de a construi o lume nouă. s-a călit în această luptă dusă victorios sub conducerea Partidului comunist. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 2/3.
CĂLÍT1 s. n. Călire. Călitul oțelului.
CĂLÍT2, -Ă, căliți, -te, adj. 1. (Despre metale) întărit prin călire. Fier călit. Oțel călit. 2. Fig.. (Despre oameni, p. ext. despre colectivități) întărit, oțelit, rezistent; încercat, experimentat. Și mai are încă, Pe-mprejur de stîncă, Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă, Căliți, tari de vină. ALECSANDRI, P. P. 63.
CĂLÍT3, -Ă, căliți, -te, adj. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. Varză călită.
CĂLÍ, călesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la o temperatură înaltă. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) oțeli. II. Tranz. A prăji în grăsime un aliment, în special varza. – Slav (v. sl. kaliti).
CĂLÍT1 s. n. Călire. – V. căli.
CĂLÍT2, -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) Întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli.
calít s. n.
călí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călésc, imperf. 3 sg. căleá; conj. prez. 3 să căleáscă
călít s. n.
calít s. n.
călí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călésc, imperf. 3 sg. căleá; conj. prez. 3 sg. și pl. căleáscă
călít s. n.
CĂLÍ vb. (TEHN.) 1. a oțeli, (pop.) a iuți. (~ oțelul.) 2. a oțeli, (reg.) a pânzui. (~ tăișul unui instrument.)
CĂLÍ vb. v. ameți, chercheli, fortifica, îmbăta, întări, turmenta.
CĂLÍT s. v. călire.
CĂLÍT adj. (TEHN.) oțelit, (pop.) iuțit. (Metal ~.)
CĂLÍT adj. v. fortificat, încercat, întărit.
călí (călésc, călít), vb.1. A oțeli. – 2. A întări, a consolida, a oțeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc și slănină. – 4. (Refl.) A se ameți, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg.Der. căleală, s. f. (oțelire, călit; stare sufletească; beție); călitură, s. f. (oțelire).
A CĂLÍ ~ésc tranz. 1) (metale sau aliaje metalice) A face dur și rezistent supunând unei operații consecutive de încălzire puternică și de răcire bruscă. 2) (persoane) A face să se călească. 3) (mai ales legume) A prăji în (multă) grăsime. /<sl. kaliti
A SE CĂLÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) 1) A supune organismul unui sistem de proceduri (băi de apă, aer, soare) pentru a-i mări rezistența față de unele condiții nefavorabile ale mediului. 2) fig. A deveni puternic și rezistent prin adaptarea la diferite greutăți; a se oțeli. /<sl. kaliti
călì v. 1. a băga fierul sau oțelul roșit în apă spre a-i da o nouă tărie; 2. fam. a se îmbăta. [Slav. KALITI].
călit a. 1. întărit prin căleaiă: fier călit; 2. varză călită, prăjită cu ceapă în grăsime; 3. fam. beat.
călésc v. tr. (vsl. kaliti, a stîmpăra, a răci, d. kalŭ, lut. Cp. cu fr. tremper, d. lat. temperare, a stîmpăra). Bag feru saŭ oțelu incandescent în apă rece ca să se facă maĭ tare (forostoĭesc). A căli varza (Munt.), a o tăĭa supțire și a o prăji puțin. Fig. Iron. Îmbăt, amețesc: vinu-l călise, se călise bînd. V. pilesc 2.
călit, -ă adj. Întărit pin căleală. Varză călită. (Munt.), tăĭată fin și prăjită puțin. Fig. Cam beat, pilit, cherchelit, mahmur.
CĂLI vb. (TEHN.) 1. a oțeli, (pop.) a iuți. (~ oțelul.) 2. a oțeli, (reg.) a pînzui. (~ tăișul unui instrument.)
căli vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. FORTIFICA. ÎMBĂTA. ÎNTĂRI. TURMENTA.
CĂLIT s. (TEHN.) călire, oțelire, (pop.) iuțire. (~ fierului.)
CĂLIT adj. (TEHN.) oțelit, (pop.) iuțit. (Metal ~.)
călit adj. v. FORTIFICAT. ÎNCERCAT. ÎNTĂRIT.
CĂLÍ vb. IV. În gastronomie, a prăji un aliment în puțină grăsime, înainte de prepararea propriu-zisă, pentru a coagula suprafața acestuia sau a-l rumeni, pentru a colora astfel preparatul.
CALIT (< germ.) s. n. Material ceramic pe bază de silicați de magneziu, folosit ca izolant electric în radiotehnică.

calit dex

Intrare: căli
căli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: calit
calit substantiv neutru
Intrare: călit (adj.)
călit 1 adj. adjectiv
Intrare: călit (s.n.)
călit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular