calindroi definitie

16 definiții pentru calindroi

calendrói sm vz calindroi
calindrói sm [At: ALECSANDRI, T. 195 / V: ~len~ / Pl: ~ / E: mg kalendor ] (Iuz) 1 Ștrengar. 2 Berbant bătrân. 3 Om sărac.
CALENDRÓI s. m. v. calindroi.
CALINDRÓI, calindroi, s. m. (Reg.) Ștrengar. [Var.: calendrói s. m.] – Et. nec.
CALENDRÓI s. m. v. calindroi.
CALINDRÓI, calindroi, s. m. (Reg.) Ștrengar. [Var.: calendrói s. m.] – Et. nec.
CALENDRÓI, calendroi, s. m. (Rar, popular) Termen glumeț și ironic dat unui tînăr care face pozne, ștrengării; ștrengar. Măi, da calendroi mi-ai mai fost! ISPIRESCU, L. 289. – Variantă: calindrói (ALECSANDRI, T. 195) s. m.
CALINDRÓI s. m. v. calendroi.
CALENDRÓI, calendroi, s. m. (Reg.) Ștrengar.
calindrói (reg.) s. m., pl. calindrói, art. calindróii
calindrói s. m., pl. calindrói, art. calindróii
calendrói, calindrói, s.m. (înv., reg.) 1. berbant, poznaș, ștrengar. 2. om sărac, calic, necăjit; vagabond.
calendroiu m. ștrengar, vagabond: măi, da calendroiu mi-ai mai fost ISP. [Origină necunoscută].
calindroiu m. Mold. calendroiu: auzi coșcogea calindroiu AL.
calendróĭ m., pl. tot așa. Mold. Munt. Rar. Ștrengar, berbant. – Și -indroĭ (Mold.).
calindróĭ, V. calendroĭ.

calindroi dex

Intrare: calindroi
calindroi substantiv masculin
calendroi