caligrafia definitie

2 intrări

25 definiții pentru caligrafia

caligrafia vt [At: IORGA, L. I, 432 / P: ~fi-a / Pzi: ~ iéz / E: fr caligraphier] A scrie frumos, ordonat, citeț.
caligrafíe sf [At: IORGA, L. II, 327 / Pl: ~ii / E: fr caligraphie, ngr ϰαλλιγραφα] 1 Arta și deprinderea de a scrie frumos. 2 Scriere frumoasă. 3 (Adj) Fel de scriere al cuiva.
CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie frumos, ordonat, citeț. [Pr.: -fi-a] – Din fr. calligraphier.
CALIGRAFÍE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva. – Din ngr. kalligráphia, fr. calligraphie.
CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie frumos, ordonat, citeț. [Pr.: -fi-a] – Din fr. calligraphier.
CALIGRAFÍE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva. – Din ngr. kalligráphia, fr. calligraphie.
CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie caligrafic, a scrie frumos (un text). – Pronunțat: -fi-a.
CALIGRAFÍE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ (Concretizat) Scriere frumoasă. ♦ (Uneori ironic) Fel de scriere (al cuiva). N-am putut să-i descifrez caligrafia.
CALIGRAFIÁ, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie frumos, ordonat, citeț. [Pr.: -fi-a] – Fr. calligraphier.
CALIGRAFÍE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva. – Fr. calligraphie (< gr.).
caligrafiá (a ~) (-li-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 caligrafiáză, 1 pl. caligrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să caligrafiéze; ger. caligrafiínd (-fi-ind)
caligrafíe (-li-gra-) s. f., art. caligrafía, g.-d. caligrafíi, art. caligrafíei
caligrafiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. caligrafiéz, 3 sg. și pl. caligrafiáză, 1 pl. caligrafiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. caligrafiéze; ger. caligrafiínd (sil. -fi-ind)
caligrafíe s. f. (sil. -gra-), art. caligrafía, g.-d. caligrafíi, art. caligrafíei
CALIGRAFÍE s. v. scriere, scris.
CALIGRAFIÁ vb. I. tr. A scrie frumos, caligrafic. [Pron. -fi-a, p.i.3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. calligraphier].
CALIGRAFÍE s.f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ (P. ext.) Fel de a scrie (al cuiva). [Gen. -iei. / < fr. calligraphie, cf. gr. kalligraphia].
CALIGRAFIÁ vb. tr. a scrie caligrafic. (< fr. calligraphier)
CALIGRAFÍE s. f. arta, deprinderea de a scrie frumos. ◊ scriere frumoasă. ◊ fel de a scrie (al cuiva). (< fr. calligraphie, gr. kalligraphia)
A CALIGRAFIÁ ~éz tranz. (litere, caractere) A scrie caligrafic. [Sil. -fi-a] /<fr. calligraphier
CALIGRAFÍE f. 1) Arta de a scrie citeț și frumos. 2) Scris citeț și frumos. 3) Fel de a scrie al unei persoane. [Art. caligrafia; G.-D. caligrafiei; Sil. -fi-e] /<fr. calligraphie
caligrafie f. arta scrierii frumoase.
*caligrafíe f. (vgr. kalligraphía, d. kállos, frumuseță, și grápho, scriŭ). Arta de a scrie frumos literele.
caligrafie s. v. SCRIERE. SCRIS.
CALI- „frumos, estetic, plăcut”. ◊ gr. kallos „frumusețe” > fr. calli-, engl. id. > rom. cali-. □ ~graf (v. -graf), s. m. și f., persoană care copiază artistic cărți și manuscrise; ~grafie (v. -grafie), s. f., artă și tehnică de a scrie frumos; ~metrie (v. -metrie1), s. f., știință a măsurării și estimării cît mai exacte a calității; ~pteris (v. -pteris), s. m., plantă fosilă din permian, aparținînd grupului pteridospermelor; ~stenie (v. -stenie), ansamblu de exerciții fizice pentru preadolescenți.

caligrafia dex

Intrare: caligrafia
caligrafia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra-fi-a
Intrare: caligrafie
caligrafie substantiv feminin
  • silabisire: -gra-